Ultimul an a fost dominat de ură şi obsesii în politică. Nu contează numele personajelor, fenomenul este important. Un fenomen care nu poate să aducă nimic bun în viitor pentru România.
Politicieni cu idei fixe şi obsesii iremediabile au injectat cu ură publicul până la un nivel sufocant. Nimic nu se poate discuta civilizat, fără derapaje aproape imediate în invective şi etichete dure. Nimeni nu poate să susţină o idee, fără a avea imediat parte de plasarea forţată într-o categorie sau alta.
Adversarul politic e demonizat şi cu fiecare discuţie trebuie exacerbat sentimentul negativ din jurul lui. Ura şi obsesiile unor politicieni incompetenţi au săpat între români o prăpastie uriaşă, cu un scop cât se poate de meschin: accesul la putere. Marea problemă a României este că a ajuns o ţară captivă în mâna unor politicieni care nu ştiu să cucerească puterea în alt mod decât căţăraţi pe ură. Nu au proiecte, nu au idei, nu au soluţii pentru problemele grave care ne afectează pe toţi, indiferent simpatiile şi antipatiile politice.
Dar au o sete uriaşă pentru ciolan. Vor să înhaţe cât mai multă putere, cu orice preţ. Chiar şi cu preţul divizării şi radicalizării publicului. Îşi imaginează că vor câştiga mai mult, dacă injectează şi mai multă ură în societate. Calculează procente în sondaje numai cu gândul la numărul final al voturilor, fără a avea o secundă în vedere faptul că sunt destine şi speranţe în spatele acestor cifre. Nu sunt capabili să vadă dincolo de procentul pe care vor să-l obţină şi pentru care ar face orice. Cei care acţionează în acest spirit profită abil de fricile şi frustrările publicului. Un astfel de individ este ca un sadic fără scrupule, care învârte cuţitul într-o rană pentru a provoca ţipete şi mai puternice. Profită de răul celor mulţi pentru a-i provoca să fie şi mai supăraţi, numai cu scopul de a putea să-i manipuleze mai bine pentru că un om nervos e mai uşor de ghidat într-o direcţie sau alta şi vede deformat realitatea. România a avansat foarte puţin în ultimii 23 de ani tocmai pentru că au cucerit şi conservat puterea indivizi incapabili să producă proiecte care să schimbe în bine viitorul. Este vorba, în termeni simpli, de foarte multă incompetenţă ascunsă după declaraţii belicoase şi teme agresive.
Această campanie electorală este aproape complet lipsită de idei şi proiecte, de soluţii pentru un viitor mai bun. Listele de candidaţi nu s-au făcut cu gândul la oamenii competenţi care să materializeze cele mai bune proiecte. S-au făcut cu gândul la cât de mult poate să-l înjure "omul nostru" pe candidatul lor.
Nimeni nu construieşte nimic şi toţi par a sta la colţ pentru a-i trage una în cap adversarului. Succesul politicienilor care fac asta se bazează pe faptul că publicul nu îşi pune întrebări banal de simple, când le ascultă gâlceava electorală. Observă cineva că nu avem în dezbatarea publică despre alegeri niciun proiect pentru care să fie cerută încrederea publicului? Că politicienii vorbesc numai unii despre alţii? Că aproape toate discuţiile sunt personale şi mult prea contondente? Se întreabă cineva unde suntem noi, oamenii simpli, în aceste discuţii? Unde sunt problemele noastre? Unde este viaţa noastră?
Observă cineva că aproape toate discuţiile dintre candidaţi sunt purtate obsesiv în trecut? Se întreabă cineva de ce nu vorbeşte niciunul despre viitor? Lucrurile vor începe să se schimbe în bine în România abia atunci când publicul va înţelege că încrederea trebuie acordată proiectelor şi soluţiilor, nu persoanelor sau declaraţiilor belicoase. Nimeni nu construieşte nimic şi toţi par a sta la colţ pentru a-i trage una în cap adversarului Citeşte şi alte opinii ale jurnalisului Mălin Bot: Paradoxul Felix: securiştii prosperă, victimele sunt condamnate Filantropica şi mineriada din Senatul României
De ce spune Crin lucruri trăsnite? Unde duce minciuna doamnei Mona Pivniceru Menajeria lui Crin De ce a apărut stenograma lui Băsescu
O poveste tipic româneasca
Măgarul troian din curtea PNL
Recomandările noastre
