Florian Bichir: "Asta e şi ţinta unor sinodali: să-l compromită pe Patriarh, să-l «îmblânzească», să-i murdărească hlamida".
Astăzi şi mâine are loc şedinţa Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, o şedinţă dificilă. În primul rând, va avea loc alegerea ierarhului titular în scaunul vacant de Mitropolit al Olteniei. Loc pentru care candidează, dacă Sinodul nu va mai arunca şi pe altcineva în cursă, PS Irineu Slătineanul şi PS Vincenţiu Ploieşteanul. Favorit este PS Irineu. Asta dacă nu apar „interese superioare“, iar PS Vincenţiu va fi avansat, în deja cunoscuta practică balcanică. Sinodul va mai alege un episcop vicar pentru Arhiepiscopia Tomisului, unde favorit este părintele arhimandrit Cosma Mitu, destoinicul stareţ al Mănăstirii Peştera Sfântului Apostol Andrei.
Şi Arhiepiscopia Sibiului se va îmbogăţi cu un episcop-vicar, loc lăsat liber după ce vlădica Visarion a fost ales ierarh titular la Tulcea, iar părintele protosinghel Ghelasie Mureşan, stareţul Mănăstirii „Sfântul Ioan Botezătorul“ - Făgeţel, pare a fi preferatul. Decizia cea mai grea care stă pe umerii Sinodului - şi nu a Patriarhului, care are un singur vot - este cea legată de împărtăşirea ÎPS Nicolae al Banatului cu greco-catolicii şi agheasma comună făcută de PS Sofronie cu un ierarh unit. O decizie grea, unică, mai ales că acest subiect a învrăjbit deja opinia publică. Sunt convins însă că Sfântul Sinod - care este singura instanţă ce poate să examineze orice problemă de ordin dogmatic, liturgic, canonic - va lua o decizie înţeleaptă. Sper din toată inima că sinodalii noştri vor lua decizia fără să fie influenţaţi de câteva capete înfierbântate.
Care pun o presiune teribilă pe Sinod, ameninţă cu schisme şi alte bazaconii, deşi se dau anonimi. Doar nu a ajuns Sinodul - cea mai înaltă autoritate bisericească - să asculte de ciachiri găgăuzi sau de unii diversionişti cu 12 clase, precum cei doi fraţi Roncea, prezentaţi şi asumaţi de unii drept jurnalişti creştini. Ce a făcut ÎPS Nicolae - şi am scris acest lucru - este de neimaginat. Dar de aici şi până la a bombarda zilnic Sinodul cu petiţii, telegrame, ameninţări e cale lungă. Ca să nu vorbesc despre ipocrizia unora care-au ţinut-o în mese rotunde, iar acum cer calm. Ce va fi vom vedea.
Anticipez însă că tot Patriarhul va ieşi cu capul spart. Dacă e caterisit ÎPS Nicolae, va fi acuzat că a muşcat mâna care l-a hrănit ca vicar. Dacă scapă, clar e vândut ecumenismului iudeo-masonic. Asta e şi ţinta unor sinodali: să-l compromită pe Patriarh, să-l „îmblânzească“, să-i murdărească hlamida. Pentru ca mai apoi să-i facă cu ochiul complice: „Eşti de-al nostru, nu te mai da aşa viteaz!“. Avem însă şi o veste bună. Cele două eparhii româneşti din America s-au unit după şaizeci de ani de despărţire. După semnarea hârtiilor, întâiul slujitor (protosul) a fost ÎPS Laurenţiu Streza. Simbolic, devenea omul unirii, al întregirii. Tocmai el, căruia unii i-au înjumătăţit Mitropolia. Într-un gest care spune multe despre pronia divină, Vlădicul rănit pe nedrept în Ardeal vindecă peste Ocean.