Florian Bichir: "Reintrarea Monei Muscă în politică demonstrează mult, prea mult tupeu".
Liderul PDL Neamţ, Gheorghe Ştefan, a invitat-o pe Mona Muscă să candideze pentru alegerile parlamentare din această toamnă pe listele sale. Imediat, oferta a fost lăudată. Emil Boc a fost de părere că Muscă poate fi „utilă spaţiului public“ pentru că şi-a „ispăşit o bună parte din greşeală“. În opinia liderului PDL, fostul deputat liberal „nu a făcut nimic rău, în esenţă“. Teodor Stolojan s-a alăturat şi el corului de aplaudaci şi a declarat că nu are „nicio reţinere“ în ceea ce priveşte candidatura Monei Muscă, sub sigla PDL.
Situaţia este tragicomică şi îmi aduce aminte de o anume mentalitate. În 1991, doamna Mariana Sipoş, redactor-şef la „Dreptatea“, ne spunea cum stă treaba cu politica: „Măi, copii, nu înţelegeţi nimic. Securiştii buni au venit alături de noi, cei răi au rămas la ei“. În acelaşi fel este tratat şi cazul Mona Muscă. Nu contează că şi-a ascuns trecutul, că ne-a minţit în văzul lumii, că s-a bătut cu cărămida în piept ca o mare anticomunistă, când ea, de fapt, era un dalmaţian. E de-a noastră, anti-Tăriceanu, deci nu se pune!
Ofiţerul care a propus atragerea sa la colaborare a notat în referat: „În cazul că susnumita nu va accepta colaborarea organizată cu organele noastre, ca variantă de retragere se va lăsa impresia în discuţii că ne-a interesat conduita în general a studenţilor străini“. Deci Securitatea nu avea de gând să o chinuiască, să o ameninţe, să-i smulgă unghiile. Nici nu a fost nevoie pentru că, după cum a notat ofiţerul de Securitate: Mona Muscă „a acceptat fără rezerve“!!!
La fel de adevărat este că, devenită o constantă inamică a lui Tăriceanu, la deconspirarea Monei Muscă şi a trecutului său deloc luminos au pus umărul şi „oameni de bine“ din PNL. Se vorbea chiar despre o sumă pentru ca dosarul ei să fie făcut public.
Prinsă cu minciuna în sac, Mona Muscă a anunţat că se retrage din politică. Dar când „şi-a ispăşit o bună parte din greşeală“?, după cum susţine Emil Boc, un om mic, dar cu inima cât un munte. S-a retras la mănăstire, a făcut penitenţă publică, şi-a pus cenuşă în cap? A donat averea săracilor şi a postit ca anahoreţii? Aiurea, doar nu a mai apărut la televizor să ne dea lecţii de anticomunism şi de verticalitate în politică.
Unii s-au grăbit să spună că sunt deosebiri între cazul „Mona Muscă“ şi Mitică Dragomir. Sunt, într-adevăr, pentru că şeful de la Ligă a fost căpitan la Victoria Bucureşti, echipa Securităţii, şi nu şi-a ascuns trecutul şi combinaţiile făcute. Mitică Dragomir, cu tot primitivismul său şi şmecheria oltenească care-i curge în vine nu a făcut pe anticomunistul, nu s-a dat drept un reper moral.
Mona Muscă a încercat să păcălească o ţară şi o societate întreagă, ascunzându-şi trecutul sub covor precum pisica. Iar acum doreşte să revină în viaţa politică, drept fată mare, uitând că trecutul nu se prescrie. Nu o acuz că a semnat un angajament cu Securitatea, pentru că n-am trăit acele vremuri şi nu ştiu cum aş fi reacţionat. Dacă a făcut bine sau rău. Nu sunt lupul moralist, dar o învinuiesc de faptul că a minţit cu bună ştiinţă. Că şi-a bătut joc de unii, care, în naivitatea lor, au crezut-o. Reintrarea ei în politică demonstrează mult, prea mult tupeu.
Recomandările noastre
