Ioana Lupea: ""DA" este, la romani, un reflex psihologic de aparare devenit act politic".

Provocarea pentru Traian Basescu nu este atat sa-i convinga pe romani ca dreptatea este de partea lui si nu a parlamentului, ci sa-i determine sa  spuna „nu” la referendumul din 19 mai.

Pentru „nu”, romanii au „da, da”, scuturatul afirmativ din cap, privirea piezisa, strategii de evitare a confruntarii prin ocolirea raspunsului. „Nu” este o extrema pentru un suflet supus si dispus sa-si converteasca refuzul intr-o consimtire dureroasa, dar mai putin periculoasa pentru el insusi si pentru relatiile cu ceilalti.

Constantin Radulescu Motru, unul dintre psihologii profesionisti ai romanului, sesiza, la inceputul secolului XX, preocuparea obsesiva a acestuia fata de parerea altora, supunerea cu usurinta si fara remuscari la influenta multimii, dificultatea de a-si sustine opiniile personale. O personalitate inclinata, deci, spre incuviintare si conformism.

„Da” este la romani un reflex psihologic de aparare, devenit act politic. Referendumurile convocate de autoritati au primit binecuvantarea poporului, chiar daca nu erau spre binele lui. In martie 1941, cetatenii au raspuns favorabil in proportie de 99% programului de politica interna si externa a maresalului Ion Antonescu.

Un „da” zdrobitor, 80%, a iesit din urna si la plebiscitul asupra Constitutiei din 1991, si la revizuirea acesteia, din 2003, chiar daca ultimul obtinut cu arcanul. Este relevant ca, in 2003, in plina inflorire a democratiei, numai 8,81% dintre cetatenii constienti de imperfectiunile Constitutiei - pe care le induram astazi - au spus „nu” la referendum.

„Da” pentru Emil Constantinescu, Ion Iliescu si Traian Basescu a fost de fapt un „nu” pentru Ion Iliescu, C.V. Tudor si Adrian Nastase. Spre deosebire de referendum si spre usurarea romanilor, alegerile ofera posibilitatea de a exprima respingerea printr-un vot pozitiv.

„Pleaca ai nostri, vin ai nostri” sau „capul plecat sabia nu-l taie” interpretate ca dovezi de intelepciune ale poporului sub vremuri sunt marturisirea unui comportament personal, social si politic de supravietuitor. Destainuirea implicita a unui abuz de putere suferit din partea autoritatii, care va fi fost aceea. Dupa zeci de ani de dictatura si pseudodemocratie, frica de pedeapsa, de a nu fi perceput ca nerecunoscator in fata parintelui personal sau politic dispune la o atitudine permisiva.

Pentru a ramane presedintele Romaniei, Traian Basescu trebuie sa colecteze milioane de „nu”. Campania de print a PNL se joaca deja cu aceasta confuzia intre „da” si „nu”, folosind si sigla Aliantei D.A. impotriva sefului statului: o dubla si inteligenta manipulare. Romanii rostesc „nu”, remarca un important si citat psihoterapeut, doar cand le ajunge cutitul la os.

Numai mania starnita si netemperata de cutume istorice poate scoate din case pe 19 mai mai multi adversari ai demiterii presedintelui decat nucleul dur al acestuia.

Semnificatia lui „nu” transcede miza conflictului intre majoritatea parlamentara si Basescu. Ar fi o premiera politica si o experienta terapeutica prin descarcarea unei furii refulate prea mult timp. Transmite o idee mai clara despre ceea ce suntem si ceea ce vrem.