BICHIR: "Aflat în vizită la Bacău, premierul Călin Popescu-Tăriceanu le-a spus fermierilor şi primarilor că doreşte ca România să devină al doilea mare producător agricol din Europa, după Franţa".
El i-a îndemnat pe fermieri să acceseze fondurile europene, dar a atenţionat că banii nu se dau la modul „Luaţi şi faceţi ce vreţi cu ei“, ci pentru proiecte viabile de modernizare a agriculturii.
În timp ce Tăriceanu le explica elegant fermierilor - un eufemism pentru ţărani - la căminul cultural din comuna Blăgeşti (judeţul Bacău) cum vor domina ei în Europa, iar în hambare le vor curge milioane de euro, la Bucureşti o sută de agricultori pichetau Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. Sindicaliştii susţineau că, fără subvenţionarea domeniului, agricultura este „în colaps“. Şi manifestau pentru nişte lucruri „ridicole“ când eşti pus să visezi cu ochii deschişi la trezoreria Uniunii Europene: preţul la motorină, subvenţiile pentru legumicultură, pomicultură şi zootehnie, precum şi neachitarea subvenţiilor restante din 2007. Potrivit liderului Agrostar, agricultura a fost falimentată deliberat pentru a fi trecută „pe nimic“ în proprietatea diverşilor investitori, căderea producţiei agricole fiind rezultatul „otrăvit“ al incompetenţei politicienilor de la Bucureşti.
Teoretic, premierul Tăriceanu are dreptate, dar a închide ochii la ce se întâmplă în agricultura românească, cu speranţa că El Dorado-ul european va rezolva situaţia, este o promisiune ieftină, politicianistă. Aţi văzut fermieri de rând să ştie cum să acceseze programele europene? Câţi au internet sau câţi bani nu au fost returnaţi pentru că nu au fost folosiţi? În plus, primul-ministru a căzut în capcana populistă care circulă de la Primul Război Mondial încoace: „România a fost grânarul Europei“. Ani întregi ne-a fost inoculată această idee. În realitate, după cum a demonstrat prof. Dr. Victor Axenciuc, aceasta este o legendă: „Datele statistice ne arată clar că atât datorită resurselor sale naturale - suprafaţă şi populaţie -, cât şi datorită caracterului preponderent manual al procesului de producţie cu randamente reduse, România nu a putut şi nu putea să fie o bază prioritară de aprovizionare cu cereale a Europei, sau cum a circulat legenda - grânarul Europei“.
Iar ca să păstrăm adevărul, cea care s-ar califica la acest titlu de grânar al bătrânului continent ar fi mai curând Ucraina. Soluţia premierului aduce mai mult cu cea a unui banc: „Declarăm război Americii şi ne predăm“. Agricultura României a trecut de la paranoia lui Nicolae Ceauşescu la paragină. Legea fondului funciar a fărâmiţat marile culturi, iar distrugerea sistemului de irigaţii a dus la producerea unor noi deşerturi. Aşa se face că în ţări unde precipitaţiile nu sunt abundente, precum Grecia sau Turcia, agricultorii au recolte bune, iar la noi nu se face nimic. Tractorul Braşov a fost închis, subvenţiile nu există, iar supermarketurile nu primesc produse româneşti. Mai putem vorbi despre agricultură în aceste condiţii? Sau apelăm la UE?
Recomandările noastre
