Ioana Lupea: "În loc să ne întrebăm cum sunt obţinute înregistrările şi cum ajung ele în spaţiul public, avem mari dezbateri morale şi politice".
Cariera şi imaginea unei femei au fost distruse în câteva secunde de o înregistrare video a unui act sexual, postată pe blogul unui jurnalist. Deşi nu se ştie cu certitudine dacă filmul este autentic ori dacă persoana al cărei chip apare în înregistrare este cea identificată de bloggeri şi de comentatorii lor, deja se fac judecăţi generale asupra femeilor din politică şi se iau decizii de partid în consecinţă. Ce îndreptăţeşte un jurnalist să afirme, plecând de la clipul cu pricina, că „vine să întărească ideea că partidele aruncă tot mai mult în lupta electorală femei frumoase numai pentru faptul că sunt prezentabile şi atrag voturi“? Sau pe un politician să arunce piatra în colega prezumtiv vinovată de amor în maşină, la numai o săptămână după ce afirma, referindu-se la nişte minore, că viitorul lor politic „depinde de cum se mişcă“?
În loc să ne întrebăm cum sunt obţinute înregistrările şi cum ajung ele în spaţiul public, avem mari dezbateri morale şi politice. Cum se cade să facem sex şi ce implicaţie strategico-ideologică are o poziţie erotică sau alta. Într-o ţară civilizată, statut la care România nici nu mai aspiră, discuţia ar fi fost în primul rând despre dreptul la viaţă privată, protejat de Constituţie şi de legi, batjocorit de media, pentru audienţă şi bani. Victime cad de regulă oameni obişnuiţi, cum este profesoara de franceză din Zalău, a cărei reputaţie a fost ruinată de publicarea unor imagini intime obţinute fraudulos. Supusă judecăţii publice pentru că face dragoste cu soţul ei în dormitorul conjugal, femeia a fost trimisă forţat pentru un an în concediu fără plată. La televiziuni, în ziare sau pe internet au fost făcute publice, de la intrarea pe piaţa noastră a telefoanelor mobile cu camere încorporate, zeci de fotografii şi filmuleţe cu adolescente surprinse în timpul unor acte sexuale, fără nicio responsabilitate pentru consecinţele demersului. Deşi intruziunea clandestină în viaţa unei persoane poate avea efecte psihologice grave asupra acesteia, mergând până la însingurare şi sinucidere.
Revoltător este că autorităţile statului consideră astfel de evenimente normale. Izolate social, uneori rămase şi fără susţinerea familiei, victimelor nu li se face nici măcar dreptate, deşi multe dintre înregistrări sunt realizate pentru şantaj. Plantarea de mijloace de interceptare audio sau video în casa sau maşina cuiva, fără mandat de la procuror sau judecător, constituie infracţiune. În conflict cu legea intră şi publicarea acestor materiale audio şi video fără consimţământul persoanei. Dreptul la viaţă privată este restricţionat doar atunci când există un interes public justificat ori dacă înregistrarea este incidentală şi realizată în locuri publice. Viaţa sexuală a elevelor de liceu, a profesoarelor acestora sau ale femeilor-politician nu este de interes public.
Discuţia în jurul filmuleţului erotic în care se presupune că ar apărea o femeie politician se va stinge, pentru că obiectivul publicării lui a fost, probabil, atins. Pericolul ca, oricând, oricare dintre noi să fie eroul unei astfel de dezvăluiri rămâne. Pereţii au urechi, ferestrele ochi.
