Decizia lui Traian Băsescu de a trimite înapoi la parlament legea pensiilor nu şterge semnificaţia faptei PDL: democrat- liberalii au adoptat, prin abuz, legea pensiilor. Cei care spun că nu s-a mai văzut aşa ceva în Parlamentul României mint.
Dar faptul că acest prost obicei parlamentar, al adoptării legilor fără numărul de voturi necesar, datează încă de la începuturile democraţiei noastre origniale nu este o scuză pentru PDL. E cu atât mai grav că un partid care şi-a câştigat voturile cu promisiunea că va reforma politica românescă procedează la fel cu cei pe care i-a acuzat de practici imorale şi corupte. Şi e cu atât mai trist că politicienii responsabili pentru abuzul din parlament sunt tineri. Părea că Roberta Anastase şi Sever Voinescu au înţeles diferenţa între a fi în stare să înghiţi broaşte râioase şi a mânca broaşte râioase.
Purtătorii de cuvânt ai PDL la televizor ne invită să ne uităm la motive şi la scop. Da, motivul este întemeiat: adoptarea de urgenţă a legii pensiilor este un angajament al României în faţa Fondului Monetar Internaţional. Şi da, scopul este onorabil: legea face sistemul de pensii mai echitabil prin eliminarea pensiilor speciale. În cazul de faţă însă invocarea motivului şi a scopului serveşte doar ca alibi moral pentru cei care, potrivit înregistrărilor video din Camera Deputaţilor, au săvârşit o înşelăciune. Abuzul parlamentarilor democrat-liberali este genul de acţiune care a compromis partidul de guvernământ în ochii acelor alegători care au înţeles măsurile de austeritate, dar nu pot accepta distanţa între cuvintele şi faptele PDL. Partidul lui Emil Boc va plăti electoral pentru măsurile de austeritate, pentru întârzierea aplicării lor şi pentru bâlbâielile guvernării, dar mai ales pentru ruptura brutală între ceea ce au spus că nu vor face şi ceea ce fac. PDL a început să piardă puterea atunci când şi-a însuşit armele de luptă politică ale adversarilor, blamate în anii de opoziţie şi în campaniile electorale.
Traian Băsescu câştiga alegerile din 2004 denunţând imoralitatea celor care au recrutat traseişti politici. Partidul lui, PDL, îşi susţine astăzi guvernul cu voturile traseiştilor, ba chiar a mers mai departe acordând statut de partid parlamentar unei formaţiuni care nu a participat la alegeri. În 2003, parlamentarii democraţi lansau public un protest faţă de acţiunile "iresponsabile, antinaţionale şi totalitare ale guvernării PSD", respectiv faţă de cabinetul Năstase care urmărea, potrivit documentului, "pesedizarea aparatului administrativ". După ce a ajuns la putere, PDL i-a eliminat pe funcţionarii numiţi de liberali şi ulterior de social-democraţi, înlocuin du-i cu activişti ai PDL. În urma acţiunilor câştigate în instanţă împotriva epurărilor politice practicate de PDL se ajunsese în situaţia ca un post public să fie ocupat simultan de trei persoane. Cu ocazia dezbaterii unei moţiuni de cenzură, curajosul deputat Emil Boc îl acuza, în 2002, pe Adrian Năstase că pune interesul cetăţenilor "sub interesul clientelei politice" pe care acesta dorea să o servească. Opt ani mai târziu guvernul lui Emil Boc este criticat, întemeiat, că direcţionează bani publici spre clientela politică. Printre câştigătorii celor mai importante contracte legate de aderarea la spaţiul Schengen, a căror listă a fost publicată recent de revista "Capital", găsim numele unor prieteni ai PDL.
Mi se va replica poate că, în realitate, scopurile măreţe pot fi atinse doar cu aceste mijloace din moment ce ele garantează succesul, că respectarea regulilor ar fi o naivitate din moment ce toţi ceilalţi le nesocotesc. Ne întrebăm cum am ajuns în situaţia ca instituţiile democraţiei, precum parlamentul, să piardă încrederea cetăţenilor. S-a întâmplat de fiecare dată când un politician ca Sever Voinescu, care a debutat în politică vorbind despre bine şi rău, a încălcat o regulă.
Recomandările noastre
