Am fost la Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială a Universităţii Bucureşti, la susţinerea tezei de doctorat a lui Cozmin Guşă. Nu doar din simpatie pentru amicul meu, ci şi pentru că mă interesează geopolitica şi-l admir enorm pe profesorul Ilie Bădescu.
De altfel, în tinereţea mea am şi publicat în revista "Euxin" – Institutul de Studii Sociocomportamentale şi Geopolitice – înfinţată de inimosul profesor Bădescu. Teza de doctorat propusă de Cozmin Guşă este o premieră – "Postcomunismul în fostul lagăr socialist. Geopolitica Rimlandului occidental după 1989". Şi spun "o premieră", pentru că dincolo de titlul stufos, academic, se găseşte o întrebare mioritică de stringentă actualitate: Cu cine trebuie să meargă România, cu ţările maritime sau cu Rimlandul?
"România are doar două opţiuni geopolitice", scria Aleksandr Dughin spre finele anilor ’90: fie să aleagă tabăra puterilor continentaliste şi să susţină astfel viziunea geopolitică comună a Vechii Europe şi a Rusiei, sau să se integreze în blocul atlantist dominat de Statele Unite ale Americii. "Prima alegere i-ar fi asigurat României relaţii amicale cu Germania şi Franţa, cele mai de seamă reprezentante ale Vechii Europe, dar mai ales cu Rusia, în vreme ce a doua opţiune urma să apropie România de Statele Unite ale Americii, via Marea Britanie, inclusiv de alianţa puterilor talasocrate.
Intrarea în tabăra puterilor continentaliste constituia zălogul prieteniei cu Rusia, singura mare putere a momentului care produce mai multă energie decât consumă, aşa cum am arătat pe parcursul lucrării. Simultan, alegerea variantei telurocrate ar fi permis României, ca prietenă a Rusiei, să fie în prim-planul deciziilor luate în sfera relaţiilor internaţionale, părăsind astfel decorul politicii mondiale prin care rătăcise de la jumătatea secolului XIX încoace", susţine Guşă.
Ne puteți urmări și pe Google News
Dacă doriţi, e - vulgar vorbind – teoria licuriciului. Ce luăm şi ce dăm acestui licurici? Redevenind serioşi, trebuie spus că pasiunea pentru gepolitică a lui Guşă este mai veche. De altfel, este printre primii, dacă nu cumva primul om politic care a anunţat că lipsa unui dialog real cu Rusia şi ruperea tuturor canalelor de comunicare cu uriaşul de la Răsărit este total neproductivă pentru România. Evident, un prilej pentru admiratorii fanatici ai Unchiului Sam să-l denigreze deşănţat: kaghebist, om al ruşilor, vândut muscalilor.
Ce a îndrăznit să facă în agora politică, iată că acum Cozmin Guşă teoretizează într-o lucrare academică: "Este şi varianta pentru care am militat activ de la începutul anilor 2000, din postura mea de secretar general al unui PSD aflat la guvernare, fiind responsabil inclusiv de direcţionarea politicii de alianţe externe a partidului. Fără succes însă". Şi să sperăm că, în cel mai scurt timp, lucrarea va fi pusă la dispoziţia merelui public. Ar fi păcat să se prăfuiască în biblioteca Universităţii.
Dincolo de acestă analiză extrem de realistă, teza lui Guşă mai are un merit deosebit. Pune crud degetul pe rană în privinţa elitelor româneşti: Cine sunt cei care formează elita post-comunistă? Vladimir Pasti susţinea că "elita postcomunistă a fost formată din nomenclaturişti şmecheri, adică din cei aflaţi pe palierul inferior al ierarhiei politice, dar care beneficiau de redistribuţia socială".
Guşă e şi mai dur: "Divorţul etnic-civic, pomenit de Dan Dungaciu - ,,Divorţul etnic/civic s-a produs’’ (op. cit., p. 448) -, a însemnat, în fapt, fractura ivită între elita intelectuală şi societate, care, alături de clivajul existent între elita politico-economică şi mase, a completat tabloul unei Românii părăsită de propria elită". O radiografie crudă, dar reală. O Românie părăsită de "elite", dar şi miliardarii de carton, inşii îmbogăţiţi în postcomunism prin sărăcirea populaţiei, graţie legăturilor avute cu clasa politică.
Chiar dacă vă place sau nu ca poltician, trebuie să recunoaşteţi un lucru: Cozmin Guşă studiază, are expertiză şi, spre deosebire de alţii, vorba lui Ion Cristoiu, ştie să pună mâna pe carte! N-ar fi rău ca exemplul său să fie luat şi de alţi politicieni. M-am săturat de amatori!
Recomandările noastre
