Florian Bichir: "Deşi pare un nonsens, stânga paote deveni puternica în România doar dacă se fărâmiţează".
Sâmbătă, la Comitetul Executiv Naţional al PSD de la Braşov, Mircea Geoană n-a mai fost la fel de norocos ca-n 2006, la Hotelul Confort.
De fapt, nici el nu mai este acelaşi Geoană, care reprezenta o figură nouă, un om de care se legau speranţele unora de a reconstrui PSD-ul. „Băiat subţire“, Mircea Geoană s-a afişat ca un reformator şi-a ajuns să bea bere cu cocorii lui Vanghelie în Rahova.
A pierdut lamentabil referendumul împotriva preşedintelui, pe care l-a promovat cu disperare. A eşuat în moţiunea de cenzură împotriva guvernului, deşi fusese atenţionat că partidul nu-l urmează. A angajat cameramani să-şi filmeze colegii la vot, dar declara ritos presei: „Partidul nostru are oameni valoroşi şi integri, ostaşi loiali care vor vota disciplinat“. După aflarea rezultatului, diplomatul a izbucnit coleric împotriva lui Ion Iliescu: „Să-i fie ruşine!“ şi a cerut excluderea acestuia. „Eu nu plec. Să plece Geoană“, a declarat Iliescu, dar unii se jură că l-au auzit pe Ion Iliescu spunând după declaraţiile lui Geoană: „Ce trebuia să fac în 2005 voi face acum“.
Adică un alt partid. Speriaţi de posibilitatea scindării PSD, la Braşov „s-a pus batista pe ţambal“, iar Ion Iliescu a fost iertat până după europarlamentare. Geoană a ieşit înfrânt de această dată, însă de câştigat ceva tot a avut. A reuşit să ascundă sub covor rezultatele moţiunii, aşa cum a mai făcut-o şi cu referendumul, fără să fie tras la răspundere: „Din punctul meu de vedere, subiectul moţiunii de cenzură este închis“.
Scandalul dintre Iliescu şi Geoană nu reprezintă doar un conflict între cei doi, ci între cele două partide care continuă să subexiste împreună în PSD. Cristian Diaconescu a avut bunul-simţ să afirme: „Este înţelept să-l avem pe domnul Iliescu preşedinte. S-ar fi scindat partidul. Dar poate e mai bine să rămânem două partide într-unul singur“.
Concubinajul acesta este însă neproductiv, pentru că, aşa cum au afirmat unii analişti, două partide culeg întotdeauna mai multe voturi decât unul. Oricât de mult ar vrea Mircea Geoană, devine din ce în ce mai greu să ţii la un loc socialişti cu social-liberali, nostalgici comunişti cu social-democraţi.
Un partid cu o conducere socialistă - gen Iliescu - nu va atrage voturile tinerilor, ci ale pensionarilor. La fel cum un partid condus de nişte puşti social-democraţi de factură europeană nu vor câştiga simpatia celor care au lucrat la 23 August. Geoană şi ai lui nu vor avea credibilitatea în vecii-vecilor în cartierele muncitoreşti sau la sate, pentru simplul motiv că nu fac parte din peisaj, nu-s de-ai locului. Nu „dau bine în cadru“, par falşi.
Una înseamnă social-democraţia învăţată la universitate şi alta activismul partidelor de stânga, după tipologia socialistă, formată pe activişti, pe celule în cartiere. De aceea cred că, spre binele tuturor, poate ar fi bine ca PSD-ul să se scindeze.
Ar fi un gest firesc, făcut în concordanţă cu politica europeană. Nu mai există partide-mamut, care să includă mai multe curente, fie ele de aceeaşi sorginte. Se poartă alianţele, confederaţiile. Deşi pare un nonsens, stânga poate deveni puternică în România doar dacă se fărâmiţează.
Recomandările noastre
