Să nu credeţi că circul pe care l-aţi văzut ieri, în parlament, are vreo însemnătate pe termen lung. În câteva zile îl veţi uita.

Moţiunea de cenzură a avut un singur scop: organizarea unui auto de fé, în care parlamentarii puterii să fie puşi la zid pentru că vor să taie pensiile. A fost un spectacol - antrenant, recunosc - şi atât.

Sunt convins că Victor Ponta şi Crin Antonescu ar fi fost disperaţi dacă moţiunea trecea, iar Băsescu le-ar fi încredinţat sarcina formării unui guvern. Ce ar fi făcut? În două săptămâni sunau la domnul de la FMI şi-l întrebau: cum procedăm? Creştem taxele sau tăiem salariile? Şi Ponta, şi Antonescu se uită doar către alegerile din 2012 şi 2014. Nu au niciun motiv să-şi distrugă popularitatea, preluând guvernarea unei ţări aflate în pragul falimentului. Tactica lor este să-i lase pe Boc şi Băsescu să se compromită prin luarea unor măsuri nepopulare.

Cu cât se prăbuşeşte PDL mai mult în sondaje, cu atât mai bine pentru PSD şi PNL, care vor culege o bună parte din electoratul lui Traian Băsescu. Speranţa lor tainică: democrat- liberalii au soarta ţărăniştilor, iar oferta politică se reduce la un partid de stânga şi unul de dreapta, care alternează la putere, eventual cu sprijinul UDMR.

Distracţia nu s-a terminat: până la viitoarele alegeri, vom mai avea parte de spectacole precum cel de ieri, cu pensionari isterici, parlamentari grobieni, portrete arse şi, cine ştie, poate ajungem şi la păpuşi de ceară împunse cu acul. Un test de anduranţă va fi la iarnă, după şase luni de pensii diminuate, cu preţurile la medicamente în creştere - dacă se introduce taxa "clawback" - şi fără subvenţie pentru încălzire. Însă în plan politic nu cred că se va produce nicio schimbare de guvern fără binecuvântare de la Cotroceni.

Boc are multe şanse să rămână premier şi să-şi ducă crucea până-n 2012. Întrebarea este: are PDL un plan pe termen lung sau este, pur şi simplu, paralizat de teamă? Va guverna de azi pe mâine sau va avea curaj să schimbe ceva? Pentru că tăierile de pensii şi salarii nu înseamnă în niciun caz reforma statului.

Impresia mea este că până şi americanii s-au săturat de ezitările acestei puteri, pentru că altă explicaţie nu am la o frază rostită ieri de politicosul ambasador Gitenstein: "Este nevoie de un sistem juridic transparent, lipsit de corupţie şi de un guvern care ia decizii previzibile şi raţionale". Dacă ambasadorul spune că este nevoie de un astfel de guvern, eu înţeleg că deocamdată nu avem aşa ceva.

Băsescu şi Boc ar trebui să ştie că o remaniere de guvern, chiar dacă i-ar include pe celebrii Blaga, Berceanu şi Videanu sau doar pe unii dintre cei trei, nu va rezolva mai nimic. Nici măcar din punct de vedere al obsesivei imagini pe care guvernul PDL n-ar şti să o gestioneze. Publicul nu mai este acelaşi ca pe vremea lui Lăpuşneanu-Vodă şi nu se mulţumeşte cu sacrificarea unora ca vornicul Moţoc.

Poate greşesc, dar sentimentul meu este că o bună parte din electorat înţelege necesitatea unor măsuri de austeritate, însă aşteaptă de la cei aflaţi la putere ca, pe de o parte, să nu mai fure şi, pe de altă parte, să vină cu un plan pentru viitor.

Criza a avut meritul de a scoate la lumină un stat ineficient şi corupt. Cine s-ar fi deranjat să ne spună că doar 22% din populaţia României lucrează în sectorul privat, în timp ce în Germania procentul este de 43%, iar în Ucraina de 36%?

Au ieşit la suprafaţă mecanismele prin care se truchează licitaţiile, am început să discutăm despre privatizarea sacrosantei Regii a Protocolului de Stat, am aflat că mii de şcoli din România au sub 15 elevi şi ar trebui închise sau că sunt sute de spitale care nu îndeplinesc nişte minime norme de igienă.

Avem un diagnostic al bolilor de care suferă economia României. Are acest guvern curajul şi capacitatea intelectuală să aplice tratamentul necesar? Dacă răspunsul este "nu", atunci titlul acestui articol ar trebui să fie: "Un coşmar: Boc guvernează până în 2012"