În "Mioriţa", doi baci pun la cale un plan (pe care îl şi duc la îndeplinire) de eliminare a celui de-al treilea, care avea "oi mai multe, mândre şi cornute". Balada populară nu spune nimic despre ceea ce s-a întâmplat după aceea cu oile respective. Au fost ele împărţite, după merit, între cei doi complotişti, lăsate pradă lupilor, trimise acasă la măicuţa bătrână? "Mioriţa" se concentrează pe altceva decât pe urmările concrete ale acţiunii. În politică, în schimb, contează rezultatul, mai mult decât ghiersul.

În politică scopul scuză mijloacele, iar în politica dâmboviţeană planul celor doi baci (care se persupune că va fi fost îndeplinit întocmai) pare un deziderat greu de atins. Aritmetica parlamentară e destul de simplă. Deja e de notorietate: racolările de parlamentari de la putere n-au reuşit (totuşi) şi PDL a găsit geniala idee de a le interzice să voteze deputaţilor şi senatorilor proprii. În acest fel, surprizele sunt excluse. PSD şi PNL au acuzat această strategie, au arătat că PDL nu are încredere în propriii oameni, dar, în final, acestea sunt doar elemente de retorică; într-o ţară a oamenilor curajoşi, cum e România, probabil că nimeni din arcul puterii nu îşi va asuma răspunderea unui vot pe faţă împotriva guvernului (alta era situaţia dacă puteau s-o dea anonimă). Cum UDMR ţine enorm la câteva prevederi din legea educaţiei, care va fi votată după moţiune, apare logic ordinul "staţi în bănci!" dat de liderii acestui partid parlamentarilor maghiari. Iar partidul traseiştilor e clar cum va vota.

Fără să fie, deci, şanse reale ca moţiunea să treacă (demersul s-a înecat, se pare, la mal, la capătul unei săptămâni frământată de stenograme…), domnii Ponta şi Antonescu se arată acum, cu câteva ore înainte de ziua votului, mai preocupaţi de minutul de după. Deja, Varujan Vosganian explică pe blogul personal că opoziţia mai are la dispoziţie încă un prilej de a răsturna guvernul: respingerea bugetului pe 2011.

Aceasta este explicaţia nr. 1 a atacurilor "amicale" pe care cei doi le lansează unul înspre celălalt în ultimele ore şi zile: nu mai cred nici ei în izbândă şi fiecare încearcă să-i vorbească propriului electorat, să-i spună că are personalitate proprie şi nu se află "la remorcă".

Să fim sinceri, liberalilor nu le prea prieşte (electoral) niciun proiect împreună cu PSD, partid pe care nucleul dur (mai ales) îl vede ca fiind al lui Iliescu şi Năstase decât al lui Ponta. Marea problemă a alianţei dintre cele două partide din opoziţie rămâne însă cea a diferenţelor doctrinare. Ca să rămână consecvenţi cu ei înşişi, Victor Ponta şi Crin Antonescu n-au încotro decât să susţină unul sistemul de impozitare progresivă, respectiv cota unică, celălalt, între care nu poate fi găsită o punte de legătură.

Fericiţi cei din PDL: ei n-au nelinişti ideologice. Îi invit pe aceia care ar vrea să mă contrazică să-şi amintească nonşalanţa cu care democraţii au trecut peste noapte din Internaţionala Socialistă în cea Populară. Pare că în afară de Valeriu Stoica (teoreticianul liberal din PDL), Teodor Baconschi (cel care încearcă marea creştin-democrată cu degetul) şi, eventual, Sorin Frunzăverde ("aripa" socialistă), nimănui din partidul lui Traian Băsescu nu-i pasă de doctrine. Cât despre teoria conform căreia parlamentarilor PDL (aleşi uninominal) ar trebui să le pese de "cele trei milioane" de semnături pentru trântirea guvernului Boc, de poporul care nu-i mai vrea la putere pe Udrea&Co., aceasta ţine, de asemenea, de retorică. La câte broaşte râioase au înghiţit până acum, una în plus intră la capitolul delicatesă. Şi-au făcut stomac zdravăn.

P.S. Respect dreptul oricui de a protesta, inclusiv al militarilor în rezervă. Dar atunci când scandează "Băsescu-spânzurat" e, deja, prea mult. Dar poate au vrut să strige "Băsescu-suspendat", ceea ce înseamnă, totuşi, cu totul altceva.