Am ajuns la o vârstă la care mi-am dat seama că trebuie să fiu cinstit“, se spovedea Mitică Dragomir.

Şi ce fac foştii miliţieni, foşti cartofori condamnaţi penal, foşti antisemiţi, foşti profitori ai tranziţiei atunci când ajung la vârsta critică? Intră în PD. Corleone nu este singurul care-şi caută reabilitarea la democraţ i: Dorel Onaca, Nati Meir, Dumitru Puzdrea sau William Brânză cred şi ei în a doua, a treia sau chiar a patra şansă.

Pe lângă aceştia, Dragomir e o lumină. Cu statura sa morală şi abilităţile dovedite poate pune cu adevărat umărul la „revoluţionarea sistemului“ şi la „reforma clasei politice“, marile proiecte ale PD de luptă împotriva migraţiei şi în favoarea votului uninominal.

Câteva date biografice, consemnate de Coaliţia pentru un Parlament Curat, ne arată de ce Mitică Dragomir este un trofeu. A fost condamnat la închisoare pentru practicarea jocurilor de noroc şi în dosarul „Victoria“, pentru abuz în serviciu contra intereselor obşteşti.

În 1999, era sancţionat de FIFA pentru antisemitism şi xenofobie. În 2002, Corpul de Control al Guvernului descoperea că aproape toate lacurile bucureştene îi fuseseră cesionate pe nimic. Un ochi expert putea detecta încă de anul trecut, cu ocazia dărâmării pontonului ilegal de pe Herăstrău, că între PD şi Mitică există magnetism.

„Videanu mi-a zis că am făcut un lucru frumos“, ţipa Corleone în faţa buldozerelor ticăloşite ale primarului sectorului 1, Andrei Chiliman. Mitică Dragomir are calităţi: banii şi notorietatea. Virtuţi care-l pot ajuta să câştige Primăria Sectorului 1.

Cu siguranţă şi celelalte sute de senatori, deputaţi, primari şi consilieri locali racolaţi de PD în ultimii trei ani au însuşiri necunoscute nouă, dar preţioase pentru partid. Potrivit monitoriză rilor independente, PD a fost principalul beneficiar al fenomenului migraţiei. A recrutat 18 noi parlamentari, iar dintre cei 786 de primari ai PD doar 47,7% au fost aleşi pe listele partidului.

Din PRM, şoseaua de centură a PD, va rămâne probabil C.V. Tudor. Dilemă: de ce migraţia politică favorabilă celorlalte partide a fost sancţionată cu mai multă asprime decât cea spre PD? Firesc ar fi fost ca societatea civilă şi alegătorii să se simtă ofensaţi de oportunismul democraţilor.

În preajma alegerilor din 2004, partidul lui Traian Băsescu şi Emil Boc era vârful de lance împotriva migraţiei politice, solicitând modificarea constituţiei în acest sens. Pentru ca, numai după doi-trei ani de exploatare intensă a fenomenului, PD să se mândrească cu „refacerea resursei politice umane pierdute în 2000-2004“ prin racolările la nivel local.

Şi atragerea către PD a traseiştilor din parlament este acceptabilă dacă urmăreşte raţiuni politice înalte. Ne explica chiar preşedintele Traian Băsescu: „Mă tem că este substitutul pentru alegerile care trebuiau făcute la timp şi anticipat“.

Noi ar trebui să ne temem că, pentru a câştiga alegerile, PD utilizează acelaşi mijloc ca PSD. Şi că reforma clasei politice promisă e irealizabilă cu sfinţi plini de arginţi, ca Dragomir, Puzdrea, Onaca&comp. Moralitatea este blana de oaie îmbrăcată de lupii PD.