Contractele s-au încheiat pe bază de negociere, deşi valoarea lor totală era de 26 de milioane de lei – circa 7,5 milioane de euro. Nu a existat nicio licitaţie electronică şi nici măcar nu s-a publicat, în prealabil, un anunţ de participare. Poate că este o simplă întâmplare – cine mai crede în aşa ceva? – dar cel care, la 25 august, a anunţat că PNL l-ar dori pe Călinescu în parlament a fost tocmai Meleşcanu.
 
Ministerul Apărării arată, în jurnalul oficial al UE, că firma lui Călinescu a fost selectată fără nicio licitaţie, pe motiv că aceste produse necesare armatei pot fi furnizate doar de „un anumit ofertant“. Mă îndoiesc. Există, în lume, nenumăraţi producători de aparatură de vedere pe timp de noapte, inclusiv pe bază de „radiaţii termice (ARGUS)“. România este însă una dintre foarte puţinele ţări din UE care nu fac parte din sistemul european de încurajare a competiţiei pe piaţa echipamentelor militare. Participarea la sistem ar presupune ca licitaţiile pentru achiziţiile de echipament militar să fie notificate public pe site-ul Agenţiei Europene de Apărare. De pe acest site se poate afla că, în perioada 2006-2008, Marea Britanie, Olanda şi Cipru au organizat licitaţii pentru echipamente de vedere bazate pe radiaţiile termice. Niciun secret, nimeni nu s-a ascuns în spatele „securităţii naţionale“. Rămâne deci de văzut dacă firma lui Călinescu este unicul producător – la nivel mondial! – şi este mai performantă decât companiile americane, israeliene sau britanice. Dacă era aşa, Ministerul Apărării ar fi organizat o competiţie corectă, de care să fi aflat toţi cei interesaţi. Altfel, totul pare a fi un şmen şi o fanfaronadă a unui actoraş de telenovelă care a intrat în combinaţie cu un diplomat ceauşist.

Istoria acestui contract ne arată că Florin Călinescu s-a angajat plenar alături de PNL doar după ce a beneficiat de contractul cu MapN. Nu poţi să rupi această interesa(n)tă coincidenţă de faptul că omul avea nevoie de bani pentru a-şi finanţa campania. Dacă profitul său de pe urma contractelor cu Ministerul Apărării este de doar 10%, omul poate rămâne cu ceva bani şi după alegerile de la 30 noiembrie. Ce sponsor ar fi mai bun decât contribuabilul român? Acesta nu este un caz special, întrucât toţi candidaţii liberali îşi asigură voturi, în cea mai mare măsură, prin stipendiile oferite alegătorilor de la bugetul de stat: pensii mai mari şi despăgubiri pentru foştii deponenţi de la Dacia – deşi aceştia din urmă au pierdut până acum toate procesele cu statul român. În zilele următoare, ministrul finanţelor, Varujan Vosganian, se pregăteşte să îndese un plic cu bani şi în buzunarele preoţilor, în speranţa că, ulterior, aceştia vor şti cum să-şi îndrume politic enoriaşii.

Povestea actoraşului Călinescu – varianta mercantilă a baronului Münchhausen – este reprezentativă pentru modul în care va eşua şi această nouă tentativă de înnoire a clasei politice.