BICHIR: "Într-un moment de maximă sinceritate, de care avem parte doar când se enervează, Ion Iliescu şi-a recunoscut meritele în privinţa susţinerii politice a guvernului liberal."
„Actualul guvern Tăriceanu nu ar fi rezistat fără susţinerea PSD. I-am sprijinit ca să fie stabilitate. Dacă-i lăsam să guverneze numai cu ciondăneala dintre Palate, s-ar fi dus, dracului, de râpă ţara asta!“, a afirmat Iliescu.
Iată că ceea ce era cunoscut de toată lumea politică, dar ignorat cu bună ştiinţă sau pus sub semnul întrebării de unii „analişti“, a fost spus - cu voce tare - de El Lidero Maximo al PSD. Pe data de 7 februarie 2008, când preşedintele Traian Băsescu a afirmat tranşant: „În momentul de faţă PSD, prin Iliescu, Hrebenciuc via Olteanu, Mircea Geoană, influenţează major deciziile premierului Călin Popescu-Tăriceanu. O spun cu toată responsabilitatea unui şef de stat!“ - oamenii l-au privit cu suspiciune. Li s-a părut mai curând o răfuială cu mai vechiul inamic politic, pe care-l mai nominalizase ca fiind în spatele celor 322 de parlamentari. Iată că Traian Băsescu ştia ce vorbea. Cu toate că, a doua zi, reacţia lui Iliescu a fost una caracteristică: „Băsescu are o obsesie maladivă“.
Relaţiile dintre liberali şi social-democraţi sunt vechi încă din 1991, când PNL-AT semna protocolul „Carta pentru reformă şi democraţie“ împreună cu FSN, Partidul Democrat Agrar din România şi Mişcarea Ecologistă, iar PNL participa la guvernare alături de Theodor Stolojan. Mutarea Partidului Democrat pe partea dreaptă a eşichierului politic, dar şi alte multe motive care ţin, în principal, de undergroundul economico-politic al acestei ţări, au dus la o apropiere dintre PNL şi PSD.
Ce ridicol par acum Mircea Geoană şi apropiaţii săi, care se zbăteau din răsputeri să dea jos guvernul, în timp ce Iliescu - acuzat public că nu ascultă de politica partidului - făcea taman invers. Nedreaptă pare în acest context şi porecla de „Prostanac“ dată de Iliescu.
E drept că o bună parte a PSD a fost pentru sprijinul actualului guvern, dar fiecare din alte motive. Unii ca să nu-şi piardă posturile, alţii, precum Adrian Năstase, din motive strict politice. Iliescu din răutate, pentru că „râpă sau stabilitate“ îmi amintesc de rolul său la revoluţie, de mineriade şi multe altele.
Interesantă este şi relaţia dintre Ion Iliescu şi Traian Băsescu, după alegerile din 2004. Iniţial, Băsescu s-a ferit să-l atace pe fostul preşedinte. Ba chiar i-a luat apărarea şi a încercat să îngroape securea războiului, numindu-l pe Ion Iliescu, în ianuarie 2005, „un politician responsabil“, lucru care a dus la despărţirea de Cozmin Guşă. Ţinta părea atunci Adrian Năstase...
Ulterior, Traian Băsescu şi-a dat seama că „bătrânelul“ responsabil nu era mulţumit de pensie şi continua să facă jocurile. Şi încă unele antiprezidenţiale.
Astăzi, guvernul Tăriceanu este susţinut de Ion Iliescu. Nu din cine ştie ce strategii politice, ci doar ca să-l oftice pe preşedinte. Iliescu a ajuns un fan al lui Tăriceanu. Sau o fi invers?
Recomandările noastre
