Se întâmplă din nou! Liderii opoziţiei s-au întâlnit ieri să stabilească planul de bătaie pentru sesiunea extraordinară de la mijlocul lunii august.

Cel mai important detaliu pe care l-am aflat până în momentul în care scriu aceste rânduri este acela că la întâlnire au participat, printre alţii, Adrian Năstase şi Viorel Hrebenciuc, şi discuţia, care a durat o oră şi jumătate, a avut loc în cabinetul lui Dan Voiculescu.

Simpla înşiruire a acestor nume poate da fiori. Îi poţi înţelege, omeneşte, pe Adrian Năstase că vrea să-şi ia o revanşă, pe Viorel Hrebenciuc că are de întreţinut legenda omului uns cu toate alifiile necesare şi pe Dan Voiculescu - că vrea să pară mult mai important decât este. Însă prea îi auzim de 20 de ani pe toţi "meseriaşii" politicii româneşti spunând cât sunt perfecţi, dar nu ştiu să comunice asta.

Au uitat că "Proiectul Johannis" a picat la mustaţă, o mustaţă în care cel puţin o duzină de fire au crescut pentru că marea întâlnire de punere la cale a avut loc la sediul firmei Grivco a aceluiaşi Dan Voiculescu! Ştiu mulţi oameni care ar fi renunţat să-l mai voteze pe Traian Băsescu (şi acum regretă că n-au făcut-o...), dar s-au dus la vot tocmai pentru că în tabăra cealaltă au văzut gâtul gros al lui Voiculescu.

Noţiunea celor două Românii, aşa cum a lansat-o Adrian Năstase la finalul anului 2004, poate fi privită nuanţat, dar rămâne, în esenţă, una corectă. Există, pe de o parte, aşa-zisul "popor PSD" (care nu include neapărat votanţii partidului condus acum de Victor Ponta, ci, mai degrabă, pe aceia îmbolnăviţi definitiv de tarele comunismului).

Pe de altă parte, sunt aceia care s-au săturat ca de mere acre de toate metehnele caracteristice unei ţări înapoiate, îndobitocite. Marea izbândă a lui Băsescu&.Co a fost, la ultimele alegeri, că a reuşit să atragă un număr mare de votanţi din prima categorie, fără a-i pierde dramatic pe cei din a doua. Dar cele două Românii nu se pot amesteca (din păcate, din fericire?), sunt ca uleiul şi apa.

Situaţia pe care o configurează ultimele sondaje de opinie se explică nu doar prin incapacitatea guvernului Boc de a face ceva bun sau de a mai da măcar impresia că ar putea performa, remaniat sau nu, ci şi prin "replierea" politică a celor două categorii de populaţie.

"Poporul PSD", ajutat de criza economică, de greşelile grave şi de comportamentul liderilor PDL, se întoarce la matcă (PSD şi, iată, PRM). Lozincile populiste sunt mai credibile recitate de Ponta decât de Boc. Interesant e, însă, ce se întâmplă dincolo. Pentru că dincolo se află aceia care pot face lucrurile să mişte. Sunt mai puţini (mare parte se află, deja, în străinătate...), dar dinamici. Şi lăsaţi baltă.

Acum ar trebui să se întâmple ceva. În unele medii se vehiculează ideea apariţiei unei noi forţe politice de dreapta, care să capaciteze energiile celei de-a doua Românii, în contextul în care sunt şanse infime ca PDL să-şi mai revină. E un lux pe care România nu şi-l poate permite. Ideea a mai apărut înaintea alegerilor din 1996. Un grup de oameni tineri, entuziaşti, puseseră la cale o organizaţie civică ambiţioasă, care să crească, să capete credibilitate şi influenţă şi care să triumfe la alegerile din anul 2000. Începuse bine, dar câţiva n-au mai avut răbdare. Planul a eşuat într-un partid politic constituit prea devreme (vă mai amintiţi Partidul Alternativa României?) şi într-un efort de susţinere a guvernării CDR, prima care a început reformele adevărate în România...

Ideea principală rămâne. România dinamică vrea să se scuture de toţi paraziţii, de toate găurile negre, de toate bubele. Problema e că lea identificat destul de clar şi că le vede în toate părţile (vă amintiţi îndemnul "răsfiraţi, băieţi, răsfiraţi!"?).

Cum poţi să-i ceri unuia scârbit de dezmăţul Videanu-Berceanu-Udrea să se întoarcă la liberali, atunci când Crin Antonescu, vrând-nevrând, face planuri (de etapă) cu Năstase- Hrebenciuc-Voiculescu? O dilemă a cărei ieşire nu trebuie căutată în spaţiul Schengen.