Horia Ghibuţiu: " Hazul de necaz de la Balul de Criză şi Pedeapsă al Caţavencilor păleşte în comparaţie cu umorul pe cât de nebun, pe atât de involuntar al declaraţiei lui Borislav Mihailov, preşedintele Federaţiei Bulgare de Fotbal: acesta a anunţat că ţara sa doreşte să găzduiască, alături de România, Campionatul European de fotbal din 2020. "
Fantasmagoria survine pe fondul vizitei făcute de Michel Platini la Sofia, înainte ca preşedintele UEFA să ajungă ieri la Bucureşti pentru a inspecta lucrările de la noul Stadion Naţional. Unde, în buna tradiţie românească, s-a lucrat cu un zel ieşit din comun doar cu o seară înainte - o spun oameni care stau în preajma gropii cunoscute anterior ca locul în care a concertat Depeche Mode.
Să avem în 2020 stadioane, infrastructură şi servicii demne de un turneu final al Europenelor i s-ar fi părut un termen optimist până şi lui Silviu Brucan, în condiţiile recesiunii care l-a determinat ieri pe ministrul englez responsabil cu Olimpiada de vară din 2012 să regrete entuziasmul cu care a fost întâmpinat succesul candidaturii Londrei.
Că Michel Platini nu s-a prăpădit de râs la auzul propunerii e explicabil: nu el a girat organizarea Euro 2012 în Polonia şi Ucraina, aflată într-un uriaş impas?
Ce aruncă definitiv în derizoriu colaborarea româno-bulgară de la Euro 2020 e însă raportul, publicat ieri de UEFA, privind modul în care Elveţia şi Austria au găzduit turneul final de la Euro 2008. Stufosul document aminteşte de strategia prin care cele două ţări au izbutit să implementeze toate măsurile stabilite, prin intermediul parteneriatului dintre Euro 2008 SA (compania responsabilă de organizare), sectoarele publice din Elveţia şi Austria, precum şi organizaţii private. Cele mai notabile succese dintre toate domeniile angajate le-a înregistrat transportul public - la nivel urban, milioanele de fani au folosit în proporţie de 80% mijloacele de transport public. David Taylor, secretar general al UEFA, evocă nişte cifre mai mult decât grăitoare: „În total, au fost folosite 8.000 de trenuri speciale de la Viena la Geneva, transportând un surplus de 4,4 milioane de pasageri. Ambuteiajele au fost rare, iar parcările supraîncărcate - excepţii“. Acestora li se adaugă şi găselniţa numită „kombi-ticket“: biletele la meciuri şi acreditările au funcţionat totodată şi ca legitimaţii gratuite de călătorie în mijloacele de transport public.
Pot să se dezvolte mezinele UE, România şi Bulgaria, atât de mult în următorul deceniu încât să primească vreme de trei săptămâni sute de mii de suporteri care trebuie cazaţi, hrăniţi, plimbaţi şi distraţi? Deocamdată, în mijloacele de transport în comun nu avem loc nici noi, băştinaşii, de la Bucureşti la Marea Neagră facem şapte ore cu trenul, iar serviciile hoteliere lasă enorm de dorit. Şi, cu tot respectul pentru industria turistică de la sud de Dunăre, aceasta e de vis doar dacă ai apucat să-ţi faci un concediu la Saturn.
Propunerea de parteneriat bulgaro-român pentru Euro 2020 e o glumă proastă, doar că, în plină criză financiară, nimic nu mai e de glumă.
Recomandările noastre
