După ce a renunţat să-l schimbe pe Emil Boc din fruntea guvernului, PDL pare decis să-şi relanseze imaginea pe spinarea partenerilor de coaliţie din UDMR.
Pentru că electoratul s-a cam plictisit de războiul dintre PDL şi USL, era nevoie de un adversar proaspăt, cu potenţial şi surprinzător. Cum Uniunea întruneşte toate aceste condiţii, democrat-liberalii au lansat tema reorganizării administrative a României. Confruntarea este de "catifea", "loviturile" sunt atent studiate. "Războiul" trebuie purtat cu grijă, pentru că majoritatea parlamentară este fragilă. Tema are potenţial electoral atât pentru PDL, cât şi pentru UDMR. Liderii democrat-liberali au o nouă ocazie de a clama că vor să reformeze statul, dar sunt singuri împotriva tuturor. Noutatea este că rezistenţa la reformă vine şi din interiorul UDMR. Cum Uniunea doreşte enclavizarea Ţinutului Secuiesc disputa PDL-UDMR este justă în ochii electoratului. Nu degeaba Csibi Barna a fost alungat din Ţinutul Secuiesc în inima românimii ostile, după ce l-a incendiat pe Avram Iancu, "crăişorul munţilor", bărbieriţi de păduri deopotrivă de politicieni secui şi valahi.
Baronii PSD au sărit ca arşi în faţa propunerii de desfiinţare a judeţelor, de teamă să nu-şi piardă teritoriile "enclavizate" deja de corupţia endemică. După ce raportul Comisiei Europene despre devalizarea fondurilor europene alocate prin programul "REGIO" va fi public, social-democraţii vor fi acuzaţi că se opun reformei administrative, pentru a putea fura în linişte şi pe mai departe, şi nu vor putea contraataca credibil. Pentru UDMR, discuţia despre reorganizarea administrativă este un nou prilej de a acuza tentativa de asimilare a populaţiei maghiare de către majoritatea românească, de a rostogoli tema autonomiei Ţinutului Secuiesc. Contracost. După ce Orban Viktor a recâştigat puterea în Ungaria era absolut previzibil că tema autonomiei maghiarilor din România va reveni în forţă. Strângerea legăturilor cu maghiarii de dincolo de graniţe este o promisiune cu care FIDESZ, partidul lui Orban, a câştigat ultimele alegeri. Ca de fiecare dată, Orban Viktor a fost dispus să plătească, printr-o reţea de fundaţii din ţările în care trăiesc comunităţi maghiare, pe oricine este dispus să întreţină imaginea sa de protector al ungurilor de pretutindeni. Politicienii maghiari din România, moderaţi sau radicali, s-au aliniat din pur spirit mercantil. Scenariul este identic cu cel de la începutul anilor 2000. Atunci, Orban Viktor a aprins fitilul statutului maghiarilor de dincolo de graniţe, pe baza căruia aceştia urmau să obţină dublă cetăţenie. Răspunsul Uniunii Europene la pretenţiile guvernului Orban a fost lipsit de ezitări: statutul contravine legislaţiei europene în materie de drepturi ale minorităţilor, la fel ca autonomia pe criterii etnice. Maghiarii de dincolo de graniţe au rămas astfel cu buza umflată şi vor rămâne aşa o bună bucată de vreme.
Pentru a recupera Ardealul pierdut după Trianon, realitatea geostrategică ar trebui să se schimbe radical. Uniunea Europeană ar trebui să se desfiinţeze, NATO ar trebui să se prăbuşească. UE este un adversar ferm al oricăror politici care favorizează fenomene segregaţioniste, cu atât mai mult pe criterii etnice. NATO nu acceptă focare de tensiune în interiorul ţărilor membre, sau politici agresive ale unui stat împotriva altuia. Câtă vreme suntem în UE, maghiarii nu pot construi politic Ungaria Mare, iar câtă vreme suntem în NATO, armele despre care vorbeşte Tamas Şandor, preşedintele CJ Covasna, cu mustăţi ca ale lui Franz Josef, rămân în rastel. Tot ce pot spera în prezent maghiarii din România este să şubrezească "statul naţional unitar român" prin pârghii economice. Regionalizarea este un vehicul important pentru a dezvolta economic Ţinutul Secuiesc, într-un ritm mai accelerat decât celelalte provincii, şi a încuraja astfel tendinţele separatiste.
Recomandările noastre
