Nu trebuie să fii prea subtil ca să observi că Vîntu şi Voiculescu l-au înţărcat de la pieptul lor generos pe minorul Ponta şi l-au înfiat în schimb pe Crin Antonescu, rămas orfan de Patriciu.
Mai întâi, citiţi - chiar pe site-ul lui Antonescu - cum îl perie Ursu pe liderul PNL, la o emisiune despre guvernul liberal din umbră. Şi apoi uitaţi-vă pe înregistrarea discuţiei din 27 octombrie dintre acelaşi Ursu şi Ponta, când liderul PSD încasează toate şuturile pentru eşecul moţiunii de cenzură şi sfârşeşte cerşind mila moderatorului: "Noi venim de la bătaia cu Boc. Chiar trebuie să ne înţelegeţi un pic...". (Nu că Ponta nu şi-ar merita soarta, după ce i-a adus pe Vanghelie şi pe Dragnea la mitingul sindical din 27 octombrie - un gest care arată că banii şi voturile pe care le colectează eternii baroni ai PSD sunt şi pe placul noii conduceri de partid).
Pentru Vîntu şi Voiculescu, marele avantaj pe care-l prezintă investiţia în Antonescu, comparativ cu Ponta, este că liderul PNL a dovedit că are mereu nevoie de un tutore. De cineva care să-l domine (discret) şi să-l îndrume în viaţă. Mai întâi a fost Patriciu, care, din motive pe care nu le înţeleg, s-a săturat. Pentru scurt timp a fost până şi Geoană, căruia i-a pus partidul liberal la picioare. Aparent, acum, Antonescu a instaurat o mică dictatură personală în PNL. În realitate, deciziile sunt luate de către camarila din jurul liderului liberal şi de Cabinetul nr. 2 (vezi izolarea celui mai bun jurist din PNL, Renate Weber, care s-a certat cu cine nu trebuie...). Asta arată că, dacă Crin Antonescu ajunge la putere, toată şmecheria este să ştii pe ce butoane să apeşi. Să nu vă închipuiţi scene brutale în care Vîntu sau Voiculescu îi dă ordine liderului PNL. Dar omul se va întoarce cu spatele şi se va preface că nu ştie ce se întâmplă dacă patronul Realităţii îşi pune un om la Agenţia de Resurse Minerale, de exemplu, iar liderul spiritual al PC îşi reia controlul asupra tranzacţiilor cu energie ieftină. În schimb, Antonescu va şti că, în săptămânala sa apariţie la "Sinteza Zilei", Mihai Gâdea îl va onora cu acelaşi tratament VIP de care se bucură Dan Voiculescu. Până la urmă, e omeneşte să-ţi placă să fii periat, nu?
O primă ştire proastă este însă că publicul şi-a cam dat seama şi cine este Ponta şi ce-i în mintea lui Antonescu, aşa că ar putea să se orienteze, în 2012, către partide populist-extremiste. În sondaje se vede că PDL pierde voturi, dar nici PSD şi nici PNL nu reuşesc să-i atragă pe nemulţumiţi. În schimb, s-a expandat Partidul Poporului, o formaţiune cu un program fantezist, condusă de o caricatură a caricaturii care este Berlusconi.
Un alt efect pervers al incompetenţei celor doi lideri ai opoziţiei este că în PDL a dispărut orice apetit pentru reforma internă. Dacă opoziţia nu oferă decât aceeaşi supă reîncălzită - lideri expiraţi, compromişi în prea multe guvernări dezastruoase, cu dosare penale, incompetenţi şi prizonieri ai unor finanţatori dubioşi -, de ce s-ar schimba ceva în partidul de guvernământ? Aşa că PDL se îndreaptă hotărât către un congres unde o gaşcă se va bate cu altă gaşcă şi, în locul unui lider care se putea lăuda măcar cu faptul că este cinstit, vom avea unul uns cu toate alifiile, eventual chiar cu un proces de corupţie.
Ce mă întristează şi mă face să fiu atât de supărat pe Crin Antonescu este eşecul unui proiect liberal, în România. Liberalism nu înseamnă doar să scrii (formal!) în programul tău că vrei să reduci taxele şi impozitele. Înseamnă să ai un program coerent de privatizare, de reglementare şi de reducere a aparatului de stat. Înseamnă să crezi în drepturile minorităţilor, inclusiv cele religioase şi sexuale - nu să te duci în genunchi la Patriarhie, cerând sprijin în alegeri. Şi mai înseamnă să promovezi democraţia, în primul rând printr-un exemplu personal. Aşa că mă întreb: unde-i diferenţa între liberalul Antonescu şi "dictatorul" Băsescu, în afară de faptul că, vremelnic, unu-i prieten cu mogulii, iar altul, tot vremelnic, e certat cu ei?
Recomandările noastre
