Mai poate fi salvată dragostea dintre social-democraţi şi liberali?
Pentru cine nu a observat până acum, tânărul lider al PSD Victor Ponta îşi ţine promisunea că orice partid de dreapta, inclusiv PNL, îi va fi adversar. Ponta a respins colaborarea cu PNL în opoziţie, inclusiv pe moţiunea de cenzură împotriva măsurilor de austeritate asumate de cabinetul Boc. Fapt care l-a făcut pe Crin Antonescu să reacţioneze vexat de la tribuna parlamentului, cerându-i liderului PSD să renunţe la cheguevarisme şi să se înfrăţească pentru dărâmarea puterii.
PNL pare să înţeleagă în al doisprezecelea ceas că ar putea fi exclus din calculul de putere al PSD pentru 2012. Chiar din orice calcul de putere, ţinând cont că relaţia dintre PDL şi PNL pare distrusă într-un mod iremediabil de învinovăţirea exclusivă a guvernului Tăriceanu pentru situaţia economică actuală.
Reprezentanţi ai celor două partide foste aliate în proiectul Johannis au invocat, la sfârşitul săptămânii trecute, necesitatea parteneriatului politic în lupta cu "răul" reprezentat de Traian Băsescu, îngrijoraţi, probabil, de turnura pe care a luat-o relaţia şi de lupta pentru coroana de şef al opoziţiei dintre Ponta şi Antonescu.
Adrian Năstase şi Radu Câmpeanu s-au aflat pe aceeaşi lungime de undă. Primul a comentat pe blogul personal că un conflict între PSD şi PNL i-ar face jocul lui Traian Băsescu, iar cel de-al doilea a propus încheierea unui parteneriat politic.
Proiectul Johannis, simbolul marii prietenii dintre social-democraţi şi liberali, a fost complet înghiţit de trecut. Iar viitorul le rezervă liberalilor surprize din partea noii conduceri a PSD. PNL nu e ajutat deloc politic de criza economică.
Măsurile de austeritate ale guvernului Boc şi discursul public de diabolizare a bogăţiei îi orientează pe nemulţumiţi spre stânga şi spre extreme. Pentru un partid de centru-dreapta, în care se întâlnesc oameni foarte bogaţi precum Călin Popescu-Tăriceanu sau Dinu Patriciu, nu prea mai e loc în inimile alegătorilor care redescoperă cu satisfacţie reflexul urii de moarte pentru capra vecinului.
Pasiunea fostului premier pentru vehicule scumpe şi preferinţa miliardarului Patriciu pentru discuţii politice pe iahturi ancorate la ţărmuri exotice nu vor fi un atu, ci dimpotrivă în contextul în care Adriean Videanu este declarat vinovat pentru vacanţele pe Coasta de Azur, iar Elena Udrea - condamnată pentru poşete şi sandale.
Contractele cu dedicaţie sunt mai puţin blamate decât luxul în care ni se spune că s-ar scălda aceştia. Recondiţionarea politică a vechiturii Corneliu Vadim Tudor, cu ajutorul televiziunilor prietene PSD, aminteşte izbitor de tactica iliesciană atât de eficient întrebuinţată în anii ’90.
PSD l-a mai ajutat pe CV Tudor să crească pentru a guverna singur cu sprijin parlamentar din partea PRM. Costul în funcţii ale unui parteneriat neoficial cu CV Tudor ar fi mult mai mic, ambiţiile acestuia fiind mărunte: câteva posturi de secretari de stat, câteva deconcentrate, şi, gata, ai făcut afacerea. Să nu uităm că în negocerile din 2008 pentru formarea guvernului, liberalii au cerut nici mai mult nici mai puţin decât poziţia de prim-ministru, deşi era al treilea partid potrivit ierarhiei electorale.
Revenirea lui Vadim Tudor în parlament la următoarele alegeri este un pariu serios al PSD. Chiar dacă nu-l îmbarcă la putere pe Vadim, PRM este un instrument de presiune al PSD asupra PNL şi UDMR pentru a-şi impune condiţiile de guvernare, una dintre ele fiind revenirea la cota progresivă de impozitare.
Crin Antonescu, sedus în campania pentru turul al doilea al prezidenţialelor de social-democraţi cu mirajul puterii, se trezeşte astăzi abandonat, chiar respins de foştii parteneri politici.
PRM, relansat de criză şi cu ajutorul discret al PSD, poate lua locul PNL în tandem. Mai există vreo cale de împăcare? Doar recunoscând primatul ambiţiosului Victor Ponta în opoziţie şi vasalitatea politică a PNL, liberalii mai pot spera într-o guvernare cu PSD în situaţia unei victorii a acestui partid în 2012.