Călin Hera: "O veste bună de la tribunal, a zis fata care a transmis la Realitatea TV. Radia."
Gigi va merge să ia Lumină de la copiii săi şi de la soţia sa, a zis altcineva, în următoarea intervenţie. Eliberarea lui Gigi Becali e o decizie care face cinste Justiţiei române, clama, câteva minute mai târziu, o doamnă avocat în etate. Alţi deştepţi nevoie mare îi dădeau înainte cu prostii fără margini gen „sărbătorile trebuie făcute în familie”. Câtă bucurie că spiritul sărbătorilor a învins!
Există totuşi o legătură cu religia în ceea ce s-a întâmplat. În urmă cu vreo 2009 ani, un alt borfaş era eliberat în uralele celor săraci cu duhul. Gigi Becali zice că a citit Biblia. „Barabas liber, Becali pe cruce!”, striga el, teatral, în urmă cu două zile. Justiţia română a ţinut însă să-l contrazică. Şi a pus semnul egal între Barabas şi Becali. Cei doi B care au bucurat prostimea.
Oare câţi oameni s-au bucurat într-adevăr că Gigi Becali a învins Justiţia? Pentru că, dacă mai avea cineva iluzii, îi dau o veste rea: Justiţia română rămâne ceea ce a fost - o glumă proastă. Oricât s-ar chinui să-şi facă treaba onest o mână de procurori şi judecători curajoşi, mesajul-axiomă transmis ieri de Tribunalul Bucureşti e acelaşi pe care îl ştiam deja: totul e degeaba! Am o veste şi pentru cei care se enervează acum: adevărul e că au fost dotaţi cu o doză uriaşă de inocenţă atunci când au fost trimişi să trăiască în această ţară. Pentru că doar inocenţă şi candoare înseamnă să ai încredere că în România se poate face dreptate. Privind la rece, lucrurile sunt clare: n-a existat niciun semn că Justiţia ar putea triumfa vreodată în spaţiul carpato-danubiano-pontic. Au fost doar amăgiri, iluzii. La noi funcţionează perfect imunitatea borfaşilor.
Deci, Gigi Becali a fost eliberat. La a cincea cerere. Deci, dreptatea în România e o chestiune cantitativă, interpretabilă. Patru rânduri de judecători au spus că el trebuie ţinut în arest pentru că un individ care îşi asmute gealaţii asupra adversarilor, care ordonă răpiri şi sechestrări reprezintă un pericol social. Al cincilea rând de judecători, despre care surse bine informate spun că a fost unul special, care nu exista la planificarea iniţială a instanţei, a fost de altă părere. A interpretat altfel decât celelalte patru aceleaşi date ale problemei. A avut o revelaţie. Iertaţi-mă că sunt atât de naiv, inocent şi plin de candoare încât să resping vehement zvonurile potrivit cărora această „revelaţie” a fost una mare, foarte mare. Că, adică, ar fi avut foarte multe zerouri. Nu vreau „să bag fitile”, dar e un moment teribil. Relativizarea adevărului este mesajul cel mai periculos pe care îl putea transmite Justiţia română, în care oricum nu mai au încredere decât naivii.
E cinic ce spun, dar acum îmi aduc aminte de procurorul Cristian Panait, cel care şi-a pus capăt zilelor după ce a privit în faţă hidoşenia monstrului. Mi-a venit în minte procurorul Panait pentru că am avut încă o dată dovada că în România e stăpână legea. Mai precis, în România sunt stăpâne legile. Ale nesimţirii, ale prostului-gust, ale laşităţilor, ale complicităţilor, ale compromisului. Acum mai e una: legea lui Becali. Ce va urma? Sper că nu vreun nou caz „Panait”. În rest, pelerinajul de la celula lui Gigi se va muta din nou pe sticlă. Acum îmi dau seama că mai e un om fericit: ursul comunist Vladimir Voronin. Românii se întorc la jucăria Gigi.
CITIŢI ŞI:
Gigi face Paştele acasă Dezbatere EVZ: Iisus răstignit, Becali eliberat în Vinerea Mare Becali: „În arest, voi avea cea mai curată împărtăşanie”
Recomandările noastre
