Înainte de a încerca să aflăm cui serveşte tocarea, în direct şi în reluare, a rezultatelor unui sondaj realizat săptămâna trecută, după deshumarea rămăşiţelor presupuse a fi ale dictatorului, ar fi interesant de cercetat cum a înregistrat Nicolae Ceauşescu un scor atât de slab.

În ultimul test electoral oficial, cel din noiembrie 1989, privind realegerea sa în funcţia de secretar general, la Congresul al XIV-lea al PCR, Ceauşescu a avut o firească unanimitate (cine a candidat împotriva tovarăşului?!). Acum a ajuns la 41%. Acesta este procentul românilor care l-ar vota preşedinte pe geniul Carpaţilor dacă s-ar organiza alegeri în 2010.

Trecem repede peste faptul că, în cazul în care această candidatură ar fi fost posibilă, votanţii virtuali de azi ai dictatorului real de ieri omit, nepermis, inevitabila cooptare în echipa câştigătoare a academicianului doctor inginer Elena Ceauşescu.

Sondajul "dacă şi cu parcă" mai relevă un procent ce ilegitimizează Revoluţia – 49% dintre cei chestionaţi cred că Nicolae Ceauşescu a fost un conducător bun. La o primă vedere, aceste cifre indică prezenţa unui grad mare de nostalgie în societatea românească. În termeni electorali însă, deprecierea evidentă a popularităţii cuiva care câştiga toate scrutinele la scoruri aproape de perfecţiune – n-am găsit nicăieri dovada că diversele alegeri în care ctitorul României socialiste a fost implicat, într-un fel sau altul, ar fi fost trucate – ar trebui să aducă serioase autocritici în stafful de campanie.

Tovarăşi, s-au înregistrat grave rămâneri în urmă! Să fim corecţi: deşi Adrian Păunescu şi Corneliu Vadim Tudor au continuat să-i dedice, în ziare şi la televiziune, gânduri fierbinţi celui mai iubit şi stimat fiu al naţiunii noastre, nici efortul celor doi poeţi n-a mai fost chiar la cotele de pe vremea în care România avea holde şi resurse naturale doar pe stemă. Strălucita activitate revoluţionară a lui Ceauşescu n-a mai cunoscut atât de înalte omagii, preţuirea n-a mai fost imensă, nici dragostea neţărmurită n-a mai cuprins întregul popor!

Dacă aceste speculaţii vi se par nonsensuri, atunci ce sens au avut dezbaterile de la Realitatea şi Antenele 2 şi 3 pe seama sondajului? Unul singur. Să se confişte voturile promise lui Ceauşescu şi, deoarece încă nu a fost desemnat succesorul lui Mircea Geoană în lupta cu balaurul portocaliu, să fie trecute într-o tabără generică: anti-Băsescu.

De când a apărut sondajul, la staţiile patronate de Felix şi de Nuş s-a analizat, grav şi doct, cât de rău o ducem acum şi cât e de vinovat regimul Băsescu pentru nostalgia românului. Mai lipseau doar câteva comparaţii: programul-directivă al lui Ceauşescu privind creşterea retribuţiei medii reale în cincinalul 1990-1995 faţă de măsurile de austeritate anunţate în mai 2010 de Băsescu; consumul alimentar ajuns, conform raportărilor din toamna lui 1989, la circa 3.300 de calorii şi, respectiv, numărul feliilor de parizer pe care şi le mai permite românul după mărirea TVA la 24%.

Conducătorul executat în 1989 a fost dezgropat a doua oară în 2010 pentru a fi folosit electoral: s-a profitat de dictatorul Ceauşescu pentru a-l denunţa pe dictatorul Băsescu.

Ca să iasă rău actualul preşedinte, formatorii de opinie de la televiziunile de ştiri nu s-au sfiit să conducă discuţiile de aşa manieră ca, la adăpostul sondajului IRES (dar foarte responsabil), să iasă bine fostul preşedinte. Ceea ce e ilegal, conform Ordonanţei de urgenţă din 31 martie 2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii.

Ceauşescu a fost condamnat pentru genocid, încadrare juridică neschimbată în ultimii 20 de ani. Prin urmare, promovarea cultului său – potrivit ordonanţei semnate de premierul Adrian Năstase şi contrasemnate de ministrul justiţiei Rodica Mihaela Stănoiu, ministrul culturii şi cultelor Răzvan Theodorescu şi ministrul de interne Ioan Rus – constituie contravenţie. Din articolul 8, aflăm că se sancţionează cu amenzi între 2.500 şi 15.000 de lei. N-o să se echilibreze bugetul cu aceşti bani, dar orişicât.