Primul articol cu acest titlu l-am scris în ianuarie, după un Revelion petrecut la Nisipurile de Aur.

Constatam atunci că românii preferă să meargă în Bulgaria decât să se relaxeze în propria lor ţară pentru că acolo se bucură de all inclusive, concept care încă ne e străin în ţară. Şi va mai lipsi ceva timp – poate chiar şapte-opt ani, adică avansul luat de turismul vecinilor noştri faţă de cel românesc, după cum a remarcat recent un manager al operatorului TUI, citat de novinite.com.

Managerul german a mai observat, contrar declaraţiilor făcute de oficialii români de resort, că la noi sezonul de vară ar fi prea scurt, începând abia în iunie, ceea ce face cooperarea destul de dificilă. În completare, agenţia sofiotă de ştiri vine cu nişte cifre interesante: anul trecut, un milion de români şi-au petrecut vacanţa la sud de Dunăre, iar anul acesta se aşteptau şi mai mulţi, tour- operatorii bulgari pregătind oferte directe de nerefuzat.

Şi de Paşte, aşa cum ştiţi, România a pierdut concurenţa cu ea însăşi, litoralul bulgăresc dovedindu-se iarăşi mult mai ofertant decât al nostru. Minivacanţa de 1 Mai a pus însă pe tapet un incident regretabil, intens mediatizat pe ambele maluri ale fluviului ce ne desparte, care ar putea schimba nişte socoteli: ce să mai caute românii în Bulgaria dacă li se fură maşinile în parcarea plătită a hotelului?

Fireşte, ambele părţi au încercat să profite de nefericitul eveniment. Conştienţi de consecinţele pe care le-ar putea provoca un asemenea incident în perspectiva unui sezon întreg, bulgarii au reacţionat prompt.

Patronii hotelurilor au scăpat în presă bănuiala că s-ar încerca discreditarea turismului bulgăresc în prag de vară, iar poliţia ar urmări o pistă ducând de fapt la o bandă de români care saltă maşinile compatrioţilor.

Din partea noastră a vorbit ministrul Elena Udrea, care a deplâns această situaţie, dar a crezut de cuviinţă să precizeze că pe litoralul românesc nu s-ar fi întâmplat asta.

Patriotică a fost şi promptitudinea cu care Federaţia Patronatelor din Turismul Românesc ne-a informat ieri că pe litoralul nostru au fost 35.000 de suflete, aproape cu jumătate mai mult decât se aşteptau hotelierii, iar în Bulgaria doar 9.000 de români, sugerându-se că aceştia ar fi fost şi mai puţini dacă numărul de zile libere nu era atât de mic.

Ca de obicei, ca să-ţi faci o părere cât mai apropiată de adevăr, e preferabil să nu asculţi numai luările de poziţii oficiale, ci şi pe cele ale oamenilor de rând. Foarte harnici pe forumuri, compatrioţii noştri au comentat în fel şi chip dispariţia maşinilor româneşti din Bulgaria.

Mulţi s-au mirat de unde are bani primarul din Clejani de limuzină (a impozitat celebrul taraf?!), de ce şi-a lăsat bunuri de valoare în maşină, pentru care motiv nu a apelat la parcarea subterană, mult mai sigură etc. Câţiva au dat credit variantei bulgăreşti, adică e foarte posibil să ne fi furat singuri căciula.

Elucidarea chestiunii în cauză e importantă, dar, indiferent de rezultatele anchetei, credem că nu se va schimba mare lucru în curând. Incidentul de la sfârşitul săptămânii trecute nici măcar nu e singular. Sunt destui turişti români care au povestit experienţe similare din Bulgaria. Zice-se că pentru 100 de euro plasaţi unde trebuie, poţi afla şi numele vasului pe care a ajuns maşina ta, iar pentru vreo 4.000, aceasta s-ar putea întoarce cuminţică în parcare.

Cu toate astea, românii au continuat să aleagă Bulgaria. Şi o vor mai face, câtă vreme diferenţele de confort, curăţenie, preţ, promovare şi servicii vor rămâne la fel de nete ca acum, evident în favoarea lor. Că nici la ei nu e paradisul suntem de acord: drumurile nu-s grozave, te mai latră şi pe-acolo vreun maidanez, reproducerea turnului Eiffel de pe faleza Nisipurilor de Aur e hilară, băuturile de la all inclusive sunt de neuitat, patronii restaurantelor trag obloanele când îi e românului lumea mai dragă, lista putând continua.

Tocmai micile lor imperfecţiuni ne arată însă cât de departe suntem de ei, chit că Elena Udrea îi arată cu degetul pe nemţi, care au investit la bulgari, iar la noi nu. Să ne mai întrebăm de ce?