IOANA LUPEA: "Fără tratatul cu Ucraina, Traian Băsescu nu ar fi fost azi gazda primitoare a celei mai importante reuniuni din istoria NATO."
Acuzaţiile de vânzare de ţară aduse de şeful statului negociatorilor români ai Tratatului cu Ucraina şi denunţarea implicită a documentului chiar în ajunul summitului sunt gesturi uluitoare. România s-a declarat un suporter al aspiraţiilor Kievului de a se apropia de NATO, iar Ucraina, cel mai probabil, va fi marea vedetă a reuniunii de la Bucureşti. Cuprins de elan patriotic, Traian Băsescu a readus în discuţie, o temă cunoscută, dezbătută inclusiv pe blogul fostului premier Adrian Năstase, neexplicând nici cauza, nici scopul declaraţiilor sale.
Fără Tratatul de bază cu Ucraina, România nu ar fi fost admisă în NATO. Nici Traian Băsescu nu ar mai fi jucat rolul de gazdă primitoare a celei mai mari reuniuni din istoria Alianţei Nord-Atlantice. Ţara noastră s-ar fi aflat probabil printre statele care aşteaptă astăzi, cu sufletul la gură, să se deschidă din nou uşa NATO. Tratatul de bază a fost semnat sub presiunea candidaturii României la summitul de la Madrid, din iulie 1997, pe valurile stârnite de Ucraina cârmuită la acea vreme de Leonid Kucima. Or, una dintre condiţiile esenţiale pentru aderare a fost şi a rămas rezolvarea disputelor cu vecinii. Din punct de vedere al dreptului internaţional, cu Ucraina aveam încă litigii teritoriale nesoluţionate. Cu Moldova nu mai era nimic de convenit din moment ce Ion Iliescu îi recunoscuse statalitatea, iar cu Ungaria ne încheiasem socotelile privind drepturile minorităţilor.
Sentimentul general era că, la Madrid, avem o şansă istorică, datorită sprijinului activ al Franţei. Emil Constantinescu nu-şi permitea să o rateze refuzând parafarea unui tratat deschis. Prin document, cele două state se angajau că-şi vor stabili ulterior frontierele de stat şi maritime, adică tot ceea ce se putea obţine cu o lună înainte de reuniunea NATO la care au primit invitaţii Cehia, Ungaria şi Polonia. Singura formulare gravă, imputabilă exclusiv fostului ministru de externe Adrian Severin, se află, spun cunoscătorii dosarului Ucraina, în acordul conex, nu în tratat. Acolo, Kievul s-ar fi angajat să nu amplaseze armament ofensiv pe Insula Şerpilor, care-i aparţine.
Ce are de împărţit Traian Băsescu cu Viktor Iuşcenko din moment ce tratatul nu mai poate fi revizuit fără consecinţe regionale, iar delimitarea platoului continental se judecă la Haga? Poate că şeful statului a intenţionat să arate Ucrainei că votul în favoarea planului său de aderare la NATO nu e din dragoste, ci din interes strategic. Sau poate că Traian Băsescu intenţionează să condiţioneze susţinerea României, aşa cum procedează Grecia cu Republica Macedonia, de o schimbare de atitudine a Ucrainei în privinţa Insulei Şerpilor şi a Canalului Bâstroe. Dacă a dorit să transmită preşedintelui Viktor Iuşcenko vreun mesaj subtil, a ratat obiectivul utilizând în relaţiile externe politica de război exersată în raporturile cu adversarii dâmboviţeni. Ucraina nu este Emil Constantinescu, nici Rusia - Călin Popescu- Tăriceanu.
