Horia Ghibuţiu: "Dezvăluirile lui Anghel Iordănescu despre meciurile trucate din fotbalul românesc sunt, pur şi simplu, incendiare."
Din păcate, nu pot fi probate, deoarece fostul selecţioner al naţionalei de fotbal a României susţine că a ars toate dosarele conţinând notiţele în care secunzii săi scriau „blat“ în dreptul meciurilor desfăşurate în campionatul intern. Aşa că nu ne rămâne decât să-l credem pe cuvânt, fără să tăgăduim dreptul altora - bunăoară, al conducerii de atunci şi de acum a federaţiei - de a răspunde, în zeflemea, „ei, aş!“.
Oricât ar suna de nejurnalistic, omeneşte suntem ispitiţi să-l credem pe Puiu Iordănescu, antrenorul român cu cele mai bune rezultate la naţională, om cu frica lui Dumnezeu, cu onoare de militar şi, mai cu seamă, care face nişte declaraţii pe care foşti colaboratori le confirmă verde-n faţă. La fel l-am crezut şi pe 18 martie 1996, când EVZ nota cu litere de-o şchioapă „Anghel Iordănescu a anunţat că renunţă la naţională în semn de protest faţă de ce se întâmplă în fotbalul românesc“, iar Reuters consemna: „a demisionat pentru că sesizările sale privind meciurile trucate din campionatul intern au fost ignorate“.
Esenţa dezvăluirilor pe care le-am grupat sub genericul „Dosarele blaturilor“ este următoarea: aranjamentele din fotbalul românesc n-au existat doar în presă, ci şi în documente ale oficialilor FRF. Ştia Mircea Sandu de toate acestea? Ne răspunde tovarăşul său de grătare de la Snagov, Ţeţe Moraru: „Nu sunt sigur că el a citit fişele întocmite de noi, dar pe holuri, când ne întreba la ce partide am fost, îi spuneam despre blaturi“. Gabi Balint nu se sfieşte nici el să spună lucrurilor pe nume.
Fireşte, Mircea Sandu a închis ochii, în virtutea bunului obicei al celui despre care Sorin Satmari, fost ofiţer de presă al FRF, mărturisea că „i se spunea Naşu’ pentru că era starostele vânzărilor de meciuri în campionatul României“. Aşijderea a procedat Sandu şi pe 11 aprilie 1997, când ziarul nostru provoca un uriaş scandal titrând „Mizeria din fotbalul românesc începe să iasă la suprafaţă - Operaţiunea «Blaturi pe band㻓. Practic, EVZ intrase, în premieră absolută, în posesia înregistrărilor unor convorbiri din care reieşea clar că Universitatea Craiova câştigase „strategic“ un meci cu Ceahlăul şi unul cu Braşov.
Mâine e meciul României cu Franţa, adică una dintre ocaziile în care gazetarii se transformă necondiţionat în suporteri ai echipei naţionale. Dar faptul că ţinem pumnii strânşi pentru „tricolori“ nu ne obligă să şi cauţionăm nelegiuirile petrecute în perioada ’94-’98 în fotbalul românesc, sub conducerea preşedintelui FRF, Mircea Sandu.
Pe 9 noiembrie 1996, ziarul nostru publica un articol intitulat „Vremea curăţeniei de toamnă“, în care, pe fondul primei schimbări majore postdecembriste (venirea Convenţiei la putere), se sugera să se schimbe ceva şi la federaţia de fotbal. Naşu’ a răbufnit imediat la „Procesul etapei“: „Cine-i ăla care îmi cere mie demisia?!“. Cu scuzele de rigoare pentru o întârziere de aproape 12 ani, se simte nevoia îndreptării unei erori: atunci, nu v-am cerut explicit demisia. Acum, însă, chiar că ne vine!
CITIŢI ŞI:
Iordănescu: „Am luat acasă dosarele blaturilor!“
Recomandările noastre
