EDITORIALUL EVZ: Băsescu, zis şi exterminatorul de baroni
- Mircea Marian
- 14 iunie 2011, 23:30
Baronii locali sunt minunata creaţie a alegătorilor români.
Constantin Simirad, de exemplu, este ales de ieşeni în diverse funcţii administrative din 1992 până azi. Lucian Iliescu domină oraşul Giurgiu tot din 1992. Cristian Anghel şi Mircea Gutău probabil că ar fi rămas primari şi după alegerile din 2012 dacă nu intervenea o sentinţă definitivă de condamnare. În 2008, când s-a decis ca preşedinţii consiliilor judeţene să fie aleşi prin vot direct, s-a spus că personaje precum Oprişan, Dragnea sau Nicuşor Constantinescu vor fi eliminate de pe scena politică. Dimpotrivă, oamenii şi-au recâştigat funcţiile şi, având în spate votul popular, şi-au sporit influenţa la nivel central.
Traian Băsescu şi liderii PDL ne spun că, dacă vor putea reorganiza administrativ România, vor da o lovitură mortală birocraţiei şi baronilor. "PDL doreşte această reorganizare administrativă naţională tocmai în scopul de a face cât mai suplă administraţia şi de a-i elimina pe baronii locali care s-au înscăunat la nivelul multor judeţe din ţară", scrie Elena Udrea pe blogul ei. Principii generoase, împotriva cărora nu poţi să ai obiecţii. Dar oare, sincer, îşi doresc politicienii şi electoratul român să scape de baroni? După opinia mea, nu. De la un ciclu electoral la altul am observat cum creşte valoarea pomenilor electorale, cum tot mai mulţi alegători cer să li se dea "ceva" în schimbul votului. Acei cetăţeni care sunt scârbiţi de astfel de practici reacţionează refuzând să mai participe la procesul electoral. Decizia este tot mai mult în mâinile celor care cer să fie mituiţi. Alegerile parlamentare uninominale au fost un test. În loc să profite de faptul că putea să-şi aleagă direct reprezentanţii în parlament, o (prea) mare parte a electoratului a transformat acest scrutin într-o competiţie de tip "cine dă mai mult". Aparent, afacerea este profitabilă pentru toată lumea. Poporul primeşte pui, orez, pelerine, cântare (da, ştiu un oraş din Ardeal în care s-au dat cântare!), pensii etc. Politicienii corupţi îşi cumpără relativ uşor încă un mandat. Şi până şi presa este încântată: sumele pentru publicitatea electorală, oficială sau plătită pe sub masă, au crescut substanţial de când s-a introdus votul uninominal.
În principiu, cred că este nevoie ca România să schimbe actuala organizare administrativă, moştenită de la Ceauşescu. Ştiu situaţia judeţului meu, Maramureş, unde Baia-Mare a ajuns reşedinţă de judeţ întrucât era un "oraş muncitoresc". Dar Baia-Mare nu face parte din Maramureşul istoric, a cărui capitală tradiţională era la Sighetu Marmaţiei, ci din Ţara Lăpuşului. Cei din Borşa trebuie să se deplaseze peste 140 de kilometri şi să traverseze un traseu dificil, prin Pasul Gutâi, dacă au vreo treabă în reşedinţa de judeţ, în loc să meargă doar 80 de kilometri până la Sighet. Sunt de acord şi cu faptul că este nevoie de o reducere a birocraţiei locale şi ar fi bine ca, în loc de 41 de inspectorate şcolare, să avem doar opt sau măcar 16. În sfârşit, deşi nu sunt un admirator al afaceristului Ion Ţiriac, cred că acesta a punctat bine atunci când a spus despre intenţia de reorganizare administrativă: "Dacă aduce un plus de valoare acestei ţări, de ce să nu începi acum şi să începi peste 10 ani?". Totuşi, corect ar fi fost ca guvernul Boc să vină de la bun început cu un proiect detaliat, în care să spună clar ce atribuţii vor avea viitoarele judeţe, ce resurse şi ce putere se transferă către localităţi şi la ce renunţă guvernul central. Poliţia rutieră, de exemplu, rămâne sub comanda centralizată? Vor rămâne 16 curţi de apel sau se vor reduce la opt?
Înţeleg că Traian Băsescu şi PDL au un plan electoral: după modelul din 2008, când mogulii erau duşmanii naţiunii, în 2012 bătălia va fi împotriva baronilor-care- se-opun-reorganizării. Până la un punct, este un joc acceptabil în orice democraţie. Dar să nu creăm false iluzii, urmate apoi de imense dezamăgiri. Poate reuşim să scăpăm de vreo câţiva oprişani. Poate! Dar baronul local, ca instituţie fundamentală a politicii româneşti, nu o să dispară. Electoratul român, în majoritatea sa coruptă şi iubitoare-de-pomeni, are nevoie de el.