Fiecare oră până la demisie îi reduce dramatic lui Ludovic Orban speranţa de viaţă în politică.
Cel mai detestat politician al momentului, Ludovic Orban, se trasformă într-un personaj tragicomic. În loc să folosească cele o sută de ore scurse de la accident pentru a-şi repara printr-o demisie de onoare greşeala şi imaginea, mai avariată decât maşina de serviciu, ministrul transporturilor s-a pierdut în propriul scenariu.
Ludovic Orban plăteşte cu cariera politică nu numai încercarea de a induce în eroare autorităţile şi opinia publică, dar şi pierderea sângelui rece într-o situaţie critică, fără de care un politician nu poate supravieţui într-o funcţie de conducere. A plecat de la locul faptei, a minţit repetat şi în cele din urmă a intrat într-un delir de persecuţie. Se ascunde chiar şi de şeful său de partid şi de guvern, Călin Popescu-Tăriceanu, se declară hăituit de presă şi vânat de serviciile secrete, probabil la ordinul lui Traian Băsescu, înjură ziarişti la telefon şi îi pune şi pe alţii să-i ameninţe în numele lui, afirmă că i-a fost furat din maşină un document secret şi important al partidului. Doar conspiraţioniştii de serviciu din presă mai pot crede asemenea elucubraţii şi găsi justificări pentru comportamentul său aberant.
Demisia urgentă a ministrului transporturilor ar fi sfârşitul firesc al acestei crize provocate de un accident care, anunţat imediat după producerea lui de către autor, ar fi făcut cel mult o emisiune TV şi o deschidere de ziar. Dar este singura şansă pentru Ludovic Orban de a mai salva ceva din viitorul său politic. La ce-i mai foloseşte mandatul de ministru al transporturilor când a ratat anul 2008? Candidatura mult-dorită la Primăria Capitalei este exclusă, poate chiar şi cea pentru un mandat de parlamentar din partea PNL.
Că ancheta se va încheia cel mai probabil neconcludent, fără plângerea presupusei victime, ori că beneficiază în continuare de suportul partidului, nu-l vor reabilita. O demisie din proprie iniţiativă îi mai dă o nădejde, poate pentru 2012. Ludovic Orban nu este totuşi Tudor Chiuariu, a cărui demisie din fruntea justiţiei echivalează cu dispariţia de pe scena publică. Fiecare oră până la renunţarea la funcţia publică îi reduce însă dramatic speranţa de viaţă în politică. Ar fi primul gest lucid al liderului liberal din ultimele zile.
Nu accidentul l-a pierdut, ci apărarea complet lipsită de logică pe care şi-a construit-o Ludovic Orban pentru a se acoperi. Cu cât ar fi înţeles mai repede această lecţie, cu atât mai bine ar fi ieşit din scandal. Aşa cum un politician corupt este preferat unui nebun (după Arthur Finkelstein, consilierul de imagine al liberalilor), la fel poate fi preferat şi unui ministru laş, care a mai şi căzut în ridicol prin bazaconiile debitate ziarelor.
Ni-l mai putem imagina pe Ludovic Orban gestionând vreodată o criză, de orice fel, după acest episod? Cu siguranţă nu: îl şi vedem pitulat sub pat, cu cască de protecţie pe cap şi mătura în mână, ţipând ca din gură de şarpe că-l vânează Băsescu.
Recomandările noastre
