Vreo zece milioane de români au benchetuit în ultimii cinci ani pe banii împărţiţi cu dărnicie de politicieni.

Pensiile au crescut aberant. Aparatul de stat, bine plătit şi complet iresponsabil în faţa cetăţenilor, a fost supraîncărcat prin angajări din rândul clientelei partidelor. Milioane de români au beneficiat de o asistenţă socială de care nu aveau nevoie.

Sărac sau bogat, statul îţi băga în buzunar alocaţia pentru copil, îţi oferea sprijin financiar la căsătorie, îi dădea copilului tău un corn (necomestibil) şi un pahar cu lapte (adesea expirat) şi îţi cumpăra trusou pentru nou-născut.

Prin 2009, erau contabilizate vreo 45 de forme de ajutor social de care nu se ştia prea clar cine beneficiază. Nu cred că are vreun sens să facem istorie şi să discutăm ce partid sau ce politician este mai vinovat. Nu ne va ajuta la nimic.

Petrecerea s-a terminat prost şi acum trebuie să vedem cum facem ca nu cumva doar fraierii să plătească. Înţeleg că este nevoie să tăiem otova toate pensiile, deşi una este să-l laşi fără un milion şi jumătate pe un pensionar care a lucrat în învăţământ şi alta este să tai 15% din venitul fostului magistrat, diplomat sau securist.

Înţeleg şi nevoia de a reduce fondul de salarii al bugetarilor cu 25%, cu toate că mi-e teamă că primii care vor fi concediaţi vor fi cei fără sprijin politic. Dar nu va fi tolerabil ca pensionarii şi bugetarii să achite nota de plată, în timp ce elita politică se va îmbogăţi ca şi până acum, sifonând bani din buget.

Răspunderea este în primul rând a premierului Boc şi a preşedintelui Băsescu: dacă oamenii lor vor continua să fure - legal sau ilegal, pentru că se ştie că, în România, cele mai mari hoţii se fac cu legea în mână - populaţia va fi perfect îndreptăţită să iasă în stradă.

Nu mai departe de acum o săptămână, în timp ce FMI număra fiecare leu din bugetul de stat, premierul Boc a emis o hotărâre prin care, fără nicio explicaţie şi în mod cu totul arbitrar, distribuia vreo 13 milioane de euro pentru renovarea unor biserici. Doar două milioane de euro se duceau către câteva unităţi sanitare.

În fapt, Boc a aplicat reţeta guvernului Tăriceanu: pe de o parte s-a pus bine cu Biserica, iar pe de altă parte a ştiut că lucrările de reparaţii vor fi dirijate către firmele oamenilor partidului.

Un caz relativ minor, dar care vine în continuarea unui şir întreg de situaţii dubioase dezvăluite, recent, în presă: preţ dublu sau chiar triplu pentru un patinoar din Braşov, contracte de milioane de euro, de la stat, pentru firma de pază a ginerelui lui Vasile Blaga, un ajutor pentru Oltchim anunţat cu câteva zile înainte de alegerile din Râmnicu- Vâlcea.

Hidroelectrica vinde energie „băieţilor deştepţi” cu 120 lei/MWh (zice ministrul Videanu, care însă nu desecretizează contractele, aşa cum a promis), în timp ce pe OPCOM (Bursa pentru energie) preţul mediu era de 167,69 lei (februarie 2010). Regimul de austeritate poate fi înţeles şi acceptat dacă şi cei aflaţi la putere sunt solidari cu populaţia.

Intenţia preşedintelui Băsescu de a-şi dona salariul poate fi un bun semnal, dar, ca să fim cinstiţi până la capăt, trebuie să vedem că adevărata resursă de confort a demnitarilor este la RAAPPS, fosta gospodărie de partid, care le asigură cazare, vile de vacanţă, hrană şi chiar personal de serviciu.

Unele gesturi formale riscă să acopere probleme de substanţă, precum pierderile generate de sistemul corupt de achiziţii publice şi lipsa de transparenţă a companiilor de stat.

În România, doar 20% din achiziţii sunt înregistrate în sistemul electronic. Guvernul ar trebui să amendeze dur toate instituţiile publice, inclusiv regiile locale, care nu-şi publică pe siteul propriu bugetul şi toate informaţiile privind achiziţiile efectuate.

Eu, unul, l-aş ruga pe Traian Băsescu să-şi păstreze salariul. În schimb, să vorbească cu prietenii săi Boc, Videanu, Berceanu, Blaga şi Udrea şi să găsească o cale pentru ca, vreme de un an, clientela lor din partid să se abţină...