Cam cât am vrea să aibă statul grijă de noi, de toţi şi de fiecare în parte?
Dacă ar fi să ne luăm după discursurile politicienilor - care se impostează în fini "connaisseurs" ai poporului - , relaţia cetăţenilor cu statul este aşa cum o gândea Conu' Leonida atunci când, întrebat fiind de consoartă cum va da statul lefurile dacă nimeni nu va plăti bir, decreta: "treaba statului, domnule, el ce grije are? pentru ce-l avem pe el? e datoria lui să-ngrijească să aibă oamenii lefurile la vreme...".
Este trist că pentru toţi politicienii - rolurile opoziţie/putere fiÂÂind interşanjabile - filozofia de guvernare se rezumă la atât şi că, prin ideile otrăvite pe care le pun în circulaţie, le transmit cetăţenilor că statul este un soi de entitate abstractă, cu resurse nelimitate, care se comportă capricios şi iraţional ca zeii religiilor primitive, dând şi luând după bunul plac, fără să ţină seama de legi circumscrise unui sistem de valori sau unei direcţii de dezvoltare.
Citiţi editorialul integral aici.
Recomandările noastre
