Acum mulţi ani, când ministrul Sârbu ne oferea fostul Cod al muncii ca singura alternativă pentru normalizarea relaţiilor de muncă între angajatorii "înfometaţi de profit“ şi angajatul român vulnerabil la exploatare, am participat la dialogurile cu final aşteptat din mass-media.
Sindicatele erau puternice, iar sectorul public consuma încă sănătos banul public. Reglementările din acei ani şi-au arătat deficienţele de abia în perioada de boom a anilor 2007/2008. Dacă până atunci fluctuaţia de personal se situa între 5% şi 10%, în vara lui 2008 ajunsesem la 40%. Pentru a scăpa de un angajat care la un moment dat confunda depozitul firmei cu cămara personală, era necesar un buget echivalent cu recrutarea unui guler alb printr-o firmă de head-hunting şi fără sorţi de izbândă 100%.
Citiţi editorialul integral pe capital.ro.
Recomandările noastre
