Oana Chiţu şi tangourile din "Parisul Estului" fac furori pe scenele Berlinului.

România are o nouă Edith Piaf, prima de la Maria Tănase încoace, estimează critica germană, descriind-o cu multe superlative pe tânăra cântăreaţă Oana Cătălina Chiţu. „La prima audiţie a piesei «Pe boltă când răsare luna» am avut câteva secunde impresia că o aud cântând pe însăşi Edith Piaf“, comentează un critic muzical al postului Radio-9120, făcând referire la interpretările cântăreţei, al cărei nume este încă prea puţin cunoscut în România, dar care aduce tangoul românesc pe scenele capitalei germane şi promite să îl transforme într-un succes internaţional.

Tangoul românesc, care şi-a pierdut din strălucire în perioada comunistă, este astăzi în mare vogă la Berlin sau Paris, în timp ce Bucureştiul pare să-l fi uitat, în favoarea mai nou descoperitului tango argentinian.

Oana Cătălina Chiţu este cântăreaţa cu o „voce minunată“, potrivit publicaţiei „Music Critics“, iar formaţia care o însoţeşte i se potriveşte perfect, un grup capabil să reanimeze „tangoul à la romanesque“.

„Muzicenii Oanei Chiţu fac legătura între tangouri clasice, celebre, jazz, sinti-swing şi flamenco. Privesc fără falsă nostalgie înapoi, către perioada interbelică, deschizând unui public larg uşile către aceste melodii din prăfuitul Paris al Estului, o muzică cunoscută până acum doar unui număr restrâns de cunoscători“, notează publicaţia „Aviva“.

Etno-jazz cu “Romenca“ Pe 3 octombrie s-a lansat albumul „Bucharest Tango“, editat de casa de discuri Asphalt Tango şi distribuit la nivel internaţional. Pe 26 septembrie, Oana Cătălina Chiţu, acompaniată de şapte muzicieni din diferite ţări, a prezentat cele 13 prelucrări după meldoii celebre româneşti, incluse pe albumul său, într-un concert desfăşurat la Berlin.

Cântăreaţa nu este un nume necunoscut în lumea muzicii world, chiar dacă până acum în România s-a auzit prea puţin de ea. Chiţu poate fi considerată pe piaţa din Vest un pionier al combinaţiilor muzicale, gen Goran Bregovici, ea îmbinând folclorul românesc cu jazz, swing şi muzică ţigănească, doar că într-o manieră mai puţin comercială. În paralel cu proiectul „Bucharest Tango“, Chiţu cântă în formaţia „Romenca“, o grupare „îndrăzneaţă“, care combină elemente folclorice româneşti, sârbeşti şi ţigăneşti, cu elemente jazz şi swing, chiar şi cu unele genuri latinoamericane.

Printre “greii” muzicii world Concertul de la Berlin a fost doar începutul promovării tangoului românesc pe scenele Europei, ţinând cont de faptul că artista a semnat un contract cu casa de discuri „Asphalt Tango“, cunoscută pentru abilitatea de a „transforma orice atinge în aur“. Aceeaşi companie editează albumele mai multor „grei“ ai muzicii world, precum bulgarul Joni Iliev, sârbul Kal sau Fanfara Ciocarlia.   În Berlin, unde Oana Chiţu trăieşte de la începutul anilor '90, tangourile româneşti au mai fost prezentate graţie susţinerii din partea Institului Cultural Român din Bucureşti şi a celui din Berlin. Un concert organizat anul trecut cu sprijinul ICR a ajutat-o pe cântăreaţă să constate că „nemţilor le place muzica noastră interbelică şi că aceasta poate fi un succes în lumea de astăzi“, în care „uşile“ pentru muzica balcanică sunt deschise de succesul comercial al unor artişti celebri, precum Goran Bregovici.   Un spectacol în regia lui Alice Barb Spectacolul de la Berlin, căruia îi vor urma altele, pe scenele Europei, a adus publicului nu numai vocea Oanei Chiţu, ci şi o serie de virtuozi ai instrumentelor tradiţionale, precum acordeonistul Dejan Jovanovici, ţambalagiul Valeriu Caşcaval sau violonistul Anton Slavici. Toţi muzicienii sunt absolvenţi ai unor şcoli de muzică clasică, fapt pentru care niciun acord şi nicio improvizaţie nu au fost lăsate la voia întâmplării. Regia spectacolului a fost preluată de Alice Barb, una dintre regizoarele de succes ale teatrului românesc, care a găsit timp - chiar dacă se afla în pragul a două premiere pe scenele Bucureştiului – să o susţină pe Chiţu la Berlin.   „Cu Alice m-am înţeles bine de la primul bună ziua. Este o regizoare plină de energie, care m-a învăţat ce am de de făcut şi care a îmbogăţit spectacolul cu profesionalismul său, deşi nu am avut decât trei zile de pregătiri”, spune Chiţu, încântată de colaborarea cu Barb.

ORIGINI

Amintiri din copilărie Dorinţa de a se dedica tangoului interbelic, acestei „muzici pierdute şi unice“, după cum o descriu criticii Expoziţiei Mondiale de muzică World, îşi are rădăcinile în copilăria artistei, perioadă petrecută în Humuleşti. „Muzica aceasta am descoperit-o la tatăl meu, care cânta frumos, mai ales după câteva pahare de vin. El era gestionar la singurul restaurant din Humuleşti, loc în care se întâlneau de la ţărani la profesori. La ora închiderii, mergeam la restaurant, ca să-l aduc acasă, însă, odată ajunsă acolo, nici nu mă gândeam să plec. Îmi plăcea sa îl ascult cântând tangourile astea vechi“, mărturiseşte Oana Chiţu.

Muzica Mariei Tănase, o altă pasiune a artistei născute în acelaşi sat cu Ion Creangă, a descoperit-o la mama sa, a cărei familie a fost expropriată şi obligată să părăsească oraşul Brăila. „Mama îmi povestea din acea vreme, când au fost hărţuiţi de comunişti şi ţinuţi pe drumuri câţiva ani buni. Coloana sonoră a acelor întâmplări – ca să o numesc aşa - erau tristele melodii ale Mariei Tănase, icoana muzicii româneşti“, povesteşte artista.

Mama cântăreţei a venit special la Berlin, pentru a o vedea pe scenă. „Prezenţa mamei mele a făcut din acest concert - care a marcat îndeplinirea visului meu de a prezenta publicului internaţional perlele muzicii noastre intrebelice, cea mai importantă perioadă culturală a României şi ultima înainte de a se stinge lumina - un lucru mai emoţionant şi mult mai important“, mai spune Oana.