Tragedia din Polonia, moartea preşedintelui şi a Primei Doamne, Lech şi Maria Kaczynski, a întristat o lume întreagă şi a îngenuncheat o naţiune.

Însă dincolo de proporţia catastrofei, în urmă rămâne durerea unei familii simple. O mamă, un frate şi o fiică i-au pierdut pe cei mai dragi. Drama lor însă e acum parte din istorie.

Lech şi Maria Kaczynski nu erau doar un cuplu prezidenţial respectat la Varşovia. Erau o familie unită de mai bine de trei decenii. Şi dincolo de obligaţiile impuse de statutul lor, aveau dorinţe, hobby-uri şi prieteni. Ajunge să priveşti câteva fotografii de familie ca să înţelegi durerea celor apropiaţi. Lech şi Maria erau eleganţi, blânzi, mereu cu zâmbetul pe buze, mereu mână-n mână. Lângă bradul de Crăciun sau alături de nepoţică, lângă câinele Titus sau cu motanul Rudolf pe birou, în tribună, ca spectator la un meci de fotbal, duritatea preşedintelui era înlocuită de blândeţea omului.

Cu opt ani mai mare decât soţul ei, la 68 de ani, Maria Kaczynska  avea o personalitate puternică şi un fin simţ al umorului. Îi plăceau muzica, baletul şi teatrul. Atât Prima Doamnă cât şi preşedintele iubeau animalele. Aveau doi câini şi un motan. Un Scottish terrier, botezat Titus, o corcitură, Lula şi Rudolf, motanul adoptat de la un centru pentru animale.

Durerea unei mame

Grav bolnavă, mama preşedintelui, în vârstă de 84 de ani, nu ştie că fiul ei s-a stins. E internată în spital de mai bine de o lună, iar fratele geamăn vrea să o protejeze pe cea care le-a dat viaţă. O vizitează aproape zilnic, dar n-a suflat o vorbă despre Lech. Jadwiga Kaczynska a ajuns la terapie intensivă la mijlocul lui martie cu probleme cardiace şi respiratorii. Medicii spun că o astfel de veste i-ar putea fi fatală.

Despărţiţi de moarte

Prin clipele cele mai grele trece, însă, fratele geamăn al preşedintelui, Jaroslaw. Psihologii spun că pentru un geamăn e şi mai cumplit să-şi piardă fratele. E împietrit de când a aflat vestea. În apariţiile publice de la tragedie, n-a dat o lacrimă, n-a făcut nicio declaraţie presei. Iniţial s-a crezut că şi Jaroslaw Kaczynski era în avionul prăbuşit. N-a plecat însă la Katyn. A rămas să-şi vegheze mama.

“Nu suntem identici, chiar dacă avem aceleaşi opinii”

Gemenii Lech şi Jaroslaw veneau pe lume acum 60 de ani. Mai mare cu 45 de minute, lui Lech îi plăcea să spună că fratele său l-a împins mereu în faţă. O aluniţă pe obrazul stâng al lui Lech e tot ce-i deosebea. Cei doi au fost nedespărţiţi. În şcoală, în liceu, la facultate, în politică. Şi-au idolatrizat tatăl, şi poate nu întâmplător în fiecare seară la culcare obişnuiau să cânte imnul statului: “Polonia nu este pierdută, cât timp suntem în viaţă”. Puştii Kaczynski s-au jucat de actorii la 12 ani, în filmul “Băieţii care au furat luna”. Apoi şi-au luat rolul în serios, unul preşedinte şi altul premier pentru aproape un an şi jumătate în fruntea ţării. Lech era familist, a fost soţ, tată şi bunic, în schimb Jaroslaw e celibatar.

Fără părinţi

Ultimele zile nu sunt deloc uşoare nici pentru Marta, fiica lui Lech şi a Mariei Kaczynska.  Ea îşi trăieşte cu demnitate durerea. A plâns, a îngenuncheat şi a îmbrăţişat sicriele cu rămăşiţele celor care i-au dat viaţă. Până acum a stat departe de ochii presei. N-a stat prea mult în faţă şi nu s-a folosit niciodată de poziţia tatălui. Marta este o femeie obişnuită la 30 de ani şi un avocat discret la Sopot. Face cumpărături, îşi duce fetiţele la grădiniţă. S-a căsătorit prima oară la 21 de ani. După patru ani a divorţat chiar dacă avea o fiică şi în ciuda conservatorismului din familia sa. Apoi, s-a recăsătorit cu Dubieniecki Martin, tot avocat, cu care mai are o fiică. Eva şi Martina vor afla nu doar de la apropiaţi despre catastrofă. Peste ani, vor învăţa despre nenorocirea care le-a lovit familia şi de ce nu mai sunt bunicii lor din manualele de istorie.

Zilnic, de la tragedia din Rusia, televiziunile, agenţiile de presă, ziarele din lumea întreagă au relatat pe larg despre moartea elitei din Polonia. Dacă pe ecranele televizoarelor neorocirea unei naţiuni capătă tot felul de semnificaţii, în intimtate, cei din familia Kaczynski îşi trăiesc durerea la fel ca orice om obişnuit.