Premiera acestei săptămâni, "Dosarele X: Vreau să cred", e unul dintre cele mai puternice branduri TV create vreodată, un tur de forţă care a început în 1993 şi care a luat pe sus toate pieţele de televiziune în care a ajuns.

Scully şi Mulder, iată tandemul preferat al multora în materie de glume, două personaje din „mitologia“ televiziunii americane. Actorii Gillian Anderson şi David Duchovny sunt mai mult decât celebri, sunt atât de faimoşi încât, au recunoscut chiar ei, ar putea să nu mai mişte un deget vreodată şi nimeni să nu-i condamne pentru asta. Iată că mişcă, totuşi, şi o fac cu plăcere. „Dosarele X: Vreau să cred“ iese pe piaţă, un deceniu de la anteriorul film omonim şi la şase ani după încheierea producerii serialului. În istoricul „Dosarelor“ se regăseşte aproape orice premiu la care v-aţi putea gândi, de la nenumărate Emmy până la Globuri de Aur, Bafta şi Screen Actors Guild.

Un experiment trezit la viaţă

În „Dosarele X: Vreau să cred“, neobosiţii Mulder şi Scully trebuie să împrăştie misterul răpirii unui grup de femei, duse în decorul vitreg al Virginiei rurale. Singurele indicii ale dispariţiei acestora sunt groteştile rămăşiţe care apar în mormane de zăpadă. Oficialii americani sunt disperaţi să dea de-o pistă, poliţia locală e trimisă la vânătoare de cai verzi pe pereţi de către un preot cu viziuni îndoielnice, ascunziş urile unui experiment medical secret şi tare bizar încurcă şi mai tare povestea, iar FBI-ul are probleme în a interveni, căci a blocat cu mulţi ani în urmă domeniul de expertiză al celor doi agenţi. În plus, nici Mulder şi nici Scully nu sunt doritori să se întoarcă la trecutul întunecat. Ceva, însă, trebuie făcut, iar măgăreaţa cade chiar pe ei.

Revenire cu bucluc

Gillian Anderson, alias Scully, însărcinată cu al treilea ei copil în timpul promovării, a declarat pentru „The New York Times“ că i s-a părut teribil de greu să reintre în pielea unui personaj pe care îl lăsase în urmă. La fel a păţit şi „Mulder“ David Duchovny. Credeau că va fi ca mersul pe bicicletă, dar cei şase ani scurşi de la suspendarea filmărilor şi-au spus cuvântul.

Una dintre cele mai mari griji ale producă- torilor legat de noul film „Dosarele X“ a fost să protejeze până în pânzele albe subiectul. Toţi cei care au citit scenariul, inclusiv nou cooptaţii Amanda Peet şi raperul Xzibit, trebuiau să respecte condiţii stricte.

Mai mult, compania şi-a dus munca de promovare sub un nume fals, scenarii virtuale au fost folosite pentru audiţiile actorilor, iar pentru fiecare zi de muncă se împărţeau strict foile ce conţineau replicile aferente orelor respective de filmare. La sfârşitul programului, foile erau colectate şi tocate.

Pam ar fi putut fi Scully...

Pentru cei pasionaţi de istoricul unui serial care a făcut istorie la modul cel mai serios, trebuie revelat ceva, foarte important dacă ne gândim cum ar fi putut sta lucrurile azi. Dacă producă torii ar fi ales-o pentru rolul Dana Scully pe starleta Pamela Anderson, probabil că Mulder nu ar fi stat atât pe gânduri înainte să înceapă o relaţie cu partenera sa de muncă...

„La început, nimeni nu credea că sunt în stare de ceva. Nu aveam deloc experienţă şi sunt convinsă că studiourile Fox au simţit că nu sunt persoana potrivită pentru job“, mărturiseş te Gillian Anderson, uimită şi azi de impactul personajului său, lipit de ea mai rău ca o etichetă.

Mulder şi Scully, făcuţi unul pentru altul În „Dosarele X: Vreau să cred“, agentul Fox Mulder e convins încă de prezenţele supranaturale şi OZN-uri, iar Scully e doctoriţa inteligentă şi circumspectă. Citiţi un interviu cu David Duchovny, furnizat de studiourile 2008 Twentieth Century Fox.

„Dosarele X: Vreau să cred“ se întâmplă oarecum în timp real, adică la şase ani de unde s-a terminat acţiunea serialului. Cum de nu a „îngheţat“ filmul? David Duchovny: „A fost important ca timpul să treacă în lumea Dosarelor X exact ca în lumea reală. Cred că unul dintre cele mai importante lucruri pe care le facem noi ca actori e să încercăm să întrupăm aceleaşi personaje odată cu trecerea timpului, adaptând personajul în funcţie de schimbările vieţii sau ale conştiinţei care ni s-au întâmplat nouă în timp.

Care e drumul pe care o apucă acum relaţia dintre Scully şi Mulder? Au trecut totuşi şase ani... Între ei a fost întotdeauna o relaţie castă. O idilă de modă veche, în care intimitatea fizică e realizată prin priviri, strângeri de mână sau săruturi pe frunte. Mulder şi Scully sunt făcuţi unul pentru celălalt. Dar există întotdeauna un obstacol care le ameninţă relaţia. Acest film este despre acest obstacol.

De ce ai vrut să mai faci un film „Dosarele X“, ce te-a motivat? Întotdeauna am simţit că „Dosarele X“, ca franciză, era plin de viaţă...

A fost greu să reiei rolul după atâţia ani? Am crezut că a reintra în pielea personajului o să-mi vină foarte firesc, dar la început mi s-a părut un pic ciudat să joc personajul. N-am vrut să fac schimbări drastice în felul cum l-am jucat pe Mulder, deoarece personajul e atât de bine cunoscut. Dar, fireşte, acum sunt mai bătrân - şi Mulder la fel -, aşa că unele lucruri au trebuit schimbate.

Gillian şi David, atracţie instantanee

Jurnalista americană Elaine Lipworth a intervievat- o pe Gillian Anderson, puţin înainte de lansarea „Dosarelor X: Vreau să cred“. E clar, relaţia dintre Scully şi Mulder trece un pic la alt nivel...

Cum a fost să-ţi vopseşti din nou părul în roşu pentru „Dosarele X“? Gillian Anderson: Să mă întorc la culoarea asta a fost un proces incredibil. Pentru ultimul film pe care îl făcusem aveam părul castaniu, dar o nuanţă tare ciudată, aproape magenta, aşa că s-a muncit la schimbarea culorii. Scully e roşcată, aşa că am petrecut 19 ore şi jumătate la stilişti în Londra şi la Los Angeles. Absurd şi nebuneşte. Am mai avut o ultimă sesiune în Vancouver, chiar înainte de începerea filmărilor. Trebuia să mă asigur că e culoarea perfectă. Imediat ce am redevenit roşcată, oamenii au început să mă recunoască şi dacă mă vedeau o secundă.

Ce ne poţi spune despre film? Ştim, nu prea multe... Sper că vi se va părea înfricoşător, ciudat, supranatural şi tulburător. Publicul se poate aştepta la o nouă dinamică între Mulder şi Scully, ceva ce nu a mai văzut.

A fost o provocare să reintri în pielea lui Scully? A fost un proces firesc? Am crezut că efortul va fi mult mai mic, dar prima zi a fost cu adevărat grea, cred şi pentru că timp de mai bine de cinci ani m-am străduit să obţin numai roluri care să nu aducă nici pe departe cu Scully. Doream să vin cu proiecte cât se poate de noi. Cred că am regăsit-o...

Unde o regăseşte acţiunea pe Dana Scully? Ultima oară când publicul s-a întâlnit cu Scully şi Mulder, erau într-o poziţie compromiţătoare. S-au salvat însă din situaţia aceea, iar acum nimic din vieţile lor nu se mai aseamănă trecutului. Veţi vedea că s-au mai înmuiat un pic, au altă perspectivă. Sunt recognoscibili, dar nu sunt aceeaşi.

Chimia dintre tine şi David a fost instantanee? Păi, chimia cu David e foarte uşoară. E ceva ce pare să ne iasă şi cu ochii închişi. Din secunda în care am început să lucrăm, a fost acolo. La un moment dat, m-am uitat la David - Mulder - în felul în care s-ar fi uitat Scully, într-o înţelegere nerostită. Când mi-am dat seama cine era în faţa mea, m-am şocat.

Cum e să faci un film, nu un serial? E incredibil de incitant şi diferit de TV. Trebuie să ţii totul într-un ritm alert, să creezi mai multă tensiune, pentru că totul e mai scurt. Plus că sunt scenele de outdoor, care nu mă solicită totuşi aşa de mult. Altcineva face în locul meu alergările. Nu sunt în formă.