Mioriţa Toader, de la Spitalul „Grigore Alexandrescu“, are o cutie plină cu monede, fasole, seminţe sau rotiţe, recuperate din corpul pacienţilor.
„Banciu Gigel. 1 an şi 7 luni. Călăraşi. Corp străin traheal. Os de pui“. Gigel este unul dintre pacienţii Mioriţei Toader, iar osul de pui - unul dintre obiectele de colecţie ale medicului primar ORL de la Spitalul de Copii „Grigore Alexandrescu“. Monede, nasturi, mărgele, o rotiţă de la o maşinuţă, baterii de ceas, cruciuliţe, un mărţişor, fasole, porumb, grâu, seminţe de floarea-soarelui sau de dovleac - lângă osul de pui înghiţit de Gigel, într-o cutie rotundă, transparentă, stau grămadă sute de obiecte recuperate din nasul, urechile, gâtul sau stomacul copiilor. Mioriţa Toader le colecţionează ca pe nişte adevărate „trofee“. Vinerea trecută, cutia cu „obiecte recuperate“ a fost scoasă pentru prima dată în văzul lumii, în cadrul expoziţiei inedite de colecţionari - „Collecting Collectors“, de Anca Benera şi Ştefan Tiron, la Galeria Nouă. „Ce tare! Foarte mişto!“ - au exclamat tinerii amatori de artă contemporană, cu ochii la „trofee“. Cutia cu vieţi salvate Când era mică, strângea şerveţele. Până nu demult, a avut în casă o colecţie de plante presate. În ultimii şapte ani, strânge „corpii străini“ extraşi de la pacienţii săi minori. A început cu un fragment de alună, în 2001. „Obiectele acestea reprezintă salvarea vieţilor unor copii. Am considerat că aceste obiecte - care puteau să-i coste viaţa pe micuţii mei pacienţi - mi-au fost oferite ca nişte «trofee», aşa cum sportivii primesc medalii şi diplome“, spune Mioriţa Toader. E vorbăreaţă femeia, zâmbeşte mult şi pare să-şi amintească fiecare intervenţie, fiecare copil şi fiecare „corp“ din cutie. „Am avut odată o fetiţă care a înghiţit o cheie de lacăt foarte mare. În urmă cu vreo jumătate de an, un băieţel de 2 anişori a venit cu o sârmă ruginită înfiptă în gât. O oră şi jumătate a durat s-o scot. Acum e la colecţie“, povesteşte medicul. „Am mai avut o fetiţă care a înghiţit patru monede; toate patru sunt aici, la păstrare“, adaugă femeia. Nu uită nici de copilul cu broşa, nici de cel cu acul de pescuit, nici de fetiţa cu acul de siguranţă deschis, nici de micuţii de săptămâna trecută - pe care i-a scăpat de o monedă, o mărgeluţă şi o biluţă de vată.
„Top corp“: monede, seminţe, alune Colecţia inedită, păstrată la spital, este a doua la care „lucrează“ Toader. A mai avut una, începută prin 2001, pe care însă a luat-o fostul şef de secţie de la ORL, atunci când a ieşit la pensie. În 2004, a început să strângă iarăşi „corpii străini“, într-o cutie nouă. Acum o ajută şi colega Adelaida Iorgulescu, care a început să-şi umple propria cutiuţă. Cele mai des întâlnite obiecte recuperate sunt monedele, seminţele de floarea-soarelui, bateriile de ceas şi alunele. N-a păstrat toate obiectele recuperate în ultimii şapte ani - uneori părinţii le voiau acasă, alteori era prea mare graba consultaţiilor, ori era vorba de corpi organici, care se descompun. Nu ştie să spună cu precizie câte „elemente“ are în cutie. Dacă ar vrea să le numere, trebuie să ia la răsfoit registrele. „Am încercat să ţin o evidenţă. Sigur, frumos ar fi fost să le expunem pe toate, dar nu se poate. Sunt prea multe“, spune medicul despre colecţia inedită, pe care promite să o lase moştenire spitalului. În fiecare an, la Spitalul „Grigore Alexandrescu“, medicii ORL se confruntă cu sute de cazuri în care copiii fie înghit, fie îşi introduc în nas şi în urechi diverse obiecte. „Sunt, în medie, 60 de cazuri pe an de corpi inhalaţi în trahee sau bronhii, până la 150 de copii înghit diverse obiecte, care le ajung în esofag, în special monede. Iar numărul de copii care îşi introduc în nas şi urechi biluţe de la jucării sau diverse - nu le mai poţi ţine şirul“. DINCOLO DE SPITAL Flori în ghiveci şi merdenele Când nu e la spital, e la policlinica privată. Iar când nu-i nici acolo, Mioriţa Toader se bucură de florile în ghiveci, de cărţi, de shopping sau de merdenelele din Pasajul Victoria. Viaţa - începută în comuna Buciumeni, judeţul Galaţi, şi petrecută, din ’89, la Bucureşti - şi-o împarte cu soţul său, medic neurochirurg. Nu are copii, dar se bucură de dragostea lor la spital, în fiecare zi. În fiecare an, în decembrie, prietenii îi cântă „La mulţi ani!“, chiar dacă buletinul arată că-i născută în ianuarie („Coana moaşă s-a luat cu Sărbătorile şi m-a declarat mai târziu: în loc de 8 decembrie 1961, pe 3 ianuarie 1962“). Peste trei zile, Mioriţa Toader sărbătoreşte 14 ani de când e medic specialist.
Recomandările noastre
