Peste jumătate dintre copiii aflaţi în centrele de plasament confundă drepturile cu obligaţiile. Procentul este similar sau chiar mai mare în familii, susţin specialiştii.

Nu mai puţin de 55% dintre copiii instituţionalizaţi din România fie nu cunosc, fie confundă conceptul de drepturi ale copiilor. Aşa se face că micuţii identifică drepturile cu obligaţiile. A cesta sunt concluziile unui studiu dat publicităţii, ieri, de organizaţia ActiveWatch.

Concret - subliniază autorii cercetării - copiii cred că au drep tul să "o asculte pe doamna", "să fie cuminţi" şi"să nu înjure". Mai grav este că, deşi 48% dintre cei peste 200 de micuţi chestionaţi au fost expuşi abuzurilor, doar 2% dintre ei identifică dreptul de a nu fi abuzat. Din acest motiv, consideră specialiştii, ma re parte dintre copiii şi adolescenţii expuşi la violenţă verbală sau fizică vor avea dificultăţi în a cere ajutorul, pentru că nu vor putea identifica fapta ca fiind una de abuz.

Totuşi, situaţia s-a îmbunătăţit semnificativ faţă de anii trecuţi, multe dintre instituţiile statului care au în grijă copii investind în "reclădirea lor ca oameni", după cum a precizat Mircea Toma, preşedintele organizaţiei ActiveWatch. "Copiii se află la jumătatea unui drum de iniţiere în ceea ce se cheamă calitatea de cetăţean", a adăugat acesta.

Copiii, temători şi discriminaţi

Cercetarea - realizată în 22 de instituţii din ţară, atât din mediul rural, cât şi din mediul urban, la care au participat şi 93 de institutori -, arată că 18% dintre copii, dacă ar avea o nemulţumire faţă de un angajat al centrului de plasament, nu ar rosti-o. De cealaltă parte, doar 3% dintre institutori au recunoscut existenţa unor situaţii de abuz în centrele în care lucrează.

De asemenea, 18% dintre micuţi consideră că au fost trataţi mai rău de colegii lor de clasă tocmai pentru că provin dintr-un centru de plasament. Pe de altă parte, 33% dintre institutorii chestionaţi susţin că "discriminarea" este şi pozitivă şi este vizibilă în scutiri de taxe şcolare, în sponsorizări şi în excursii gratuite.

Deşi păstrarea legăturii cu familia este încurajată în 97% dintre centrele de plasament, a ces tea o interzic dacă părinţii biologici sunt decăzuţi din drepturi, se prezintă în stare de ebri etate la întâlnirea cu cei mici sau dacă aceştia refuză să-i vadă.

Majoritatea copiilor chestionaţi merg la şcoală, iar 61% au rezultate bune şi foarte bune. Când vine vorba însă despre un exerciţiu de democraţie, se ţine cont de opinia celor mici în luarea deciziilor care îi privesc direct (spun 94% dintre institutori), deşi copiii nu au un cuvânt de spus în privinţa alegerii colegilor de cameră, a vestimentaţiei sau în stabilirea regulamentului de ordine interioară, în alegerea educatorului de referinţă ori a profesiei pe care o vor urma.

Lipsă de autonomie

Cât priveşte frecvenţa de des făşurare a activităţilor casnice, micuţii au declarat că obişnuiesc să cureţe camera în care locuiesc şi spaţiile comune, în vreme ce activităţi precum spălatul rufelor, gătitul sau participarea la cumpărături sunt foarte sporadice. "Acest fapt ridică un semn de întrebare cu privire la dezvoltarea abilităţilor necesare pentru a duce un trai autonom după părăsirea centrului de plasament", se arată în raportul de cercetare.

ÎNGRIJORARE

Copiii nu-şi ştiu drepturile nici acasă

"Copiii din instituţiile publice trăiesc mai bine decât 70% dintre cei aflaţi în familii", crede directorul general al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) din Sectorul 1, Dănuţ Ioan Fleacă. El consideră că, mai ales acasă, copiii sunt supuşi violenţei şi abuzurilor, în timp ce în centrele de plasament s-au făcut eforturi şi lucrurile s-au schimbat, vizibil, în bine.

Şi psihologul Bogdan Lucaciu susţine că în mai mult de jumătate dintre familiile din România copiii se confruntă cu forme de maltratare şi nu-şi cunosc drepturile.

Dar, spune el, problemele pleacă de la părinţi, care ar trebui urmăriţi gradual, pregătiţi şi consiliaţi. "Ne lipsesc instrumentele pentru a controla situaţia, mai ales că nu există studii despre ce se întâmplă în familii", subliniază psihologul.

Problema este însă aceea că, necunoscându-şi drepturile, micuţii nu pot cere ajutorul a tunci când sunt abuzaţi. De fapt, spune Bogdan Lucaciu, adulţii sunt cei care ar trebui să observe formele de maltratare la care sunt supuşi cei mici. "Profesorii, doctorul, institutorul şi, acasă, părinţii sunt aceia care ar trebuie să reacţioneze", conchide psihologul.

Telefonul Copilului, o soluţie la îndemână pentru cei mici

O soluţie este ca abuzurile să fie raportate la Asociaţia "Telefonul Copilului" - o organizaţie nonguvernamentală al cărei scop este protejarea celor mici faţă de orice forme de încălcare a drepturilor lor.

Înfiinţată în 2006, asociaţia oferă gratuit asistenţă copiilor care sună la numărul unic 116 111, apelabil în toată ţara în reţeaua Romtelecom. Doar luna trecută, reprezentanţii asociaţiei au preluat 142 de cazuri, în urma apelurilor celor mici.Dintre acestea, 62 reprezentau situaţii de abuz, în 57 de situaţii cel vinovat de abuz fiind unul dintre părinţi.

Asta în timp ce, în tot anul trecut, la nivel naţional, au fost înregistrate 828 de cazuri de abuzuri, 750 dintre "victime", majoritatea adolescenţi, având nevoie apoi de consiliere din partea unor specialişti.

"Copiii din instituţiile publice trăiesc mai bine decât 70% dintre cei aflaţi în familii.", DĂNUŢ IOAN FLEACĂ, director, Direcţia pentru Protecţia Copilului - Sector 1, Bucureşti