Relaţia dintre Traian Băsescu şi Emil Boc se deteriorează?

Disputa dintre preşedinte şi premier pe tema creşterii taxei pe valoarea adăugată, de la 19% la 24%, este autentică? A evitat şeful statului să se întâlnească cu primul-ministru la inundaţii, aşa cum a speculat presa, observând paralelismul traseelor celor doi prin localităţile sinistrate?

Pentru a găsi un răspuns fie şi parţial la aceste întrebări prezente, zilele acestea, pe scena publică, trebuie stabilit cât de benefică este creşterea TVA pentru evoluţia economiei româneşti. Sub acest aspect, preşedintele are dreptate când afirmă că impozitarea pensiilor era preferabilă majorării TVA, deoarece creşterea fiscalităţii nu operează cancerul din buget, nu elimină deficitul bugetului de pensii. Statul va trebui să-l finanţeze în continuare, eventual din surplusul de TVA pe care-l va încasa.

Nu este însă sigur că vor exista suficiente resurse, deoarece creşterea taxei pe valoarea adăugată nu va însemna venituri suplimentare la buget, în absenţa unor măsuri de stimulare a mediului economic, pe care guvernul le promite, dar întârzie să le adopte. Fără aceste măsuri, producţia şi consumul de bunuri şi servicii se vor menţine la cote minime, iar statul va încasa TVA sub aşteptări.

Retincenţa cu care Emil Boc priveşte posibilitatea reducerii cotei unice la 10%, discutată în guvern, dar respinsă categoric de premier cu replica "să lăsăm scenarita", mă face să cred că primului-ministru îi este teamă să ia măsuri riscante, dar cu efecte benefice mediului economic. Fără o astfel de abordare îndrăzneaţă, şansele ca România să iasă din recesiune sunt tot mai mici.

Cu un guvern Boc ezitant, nimeni nu poate garanta că anul viitor impozitarea pensiilor nu va fi absolut necesară, pentru ca bugetul de stat să nu colapseze. Atunci vom avea şi pensii tăiate, şi TVA mărit la 24%, care va produce efecte nocive, de la inflaţie până la scăderea puterii de cumpărare a românilor.

Un alt aspect important de lămurit este impactul electoral al creşterii TVA asupra PDL. Sebastian Vlădescu, ministrul de finanţe a cărui sinceritate a fost remarcată de şeful statului, a dezvăluit că membrii guvernului, în frunte cu Emil Boc, s-au temut că impozitarea pensiilor îi va costa foarte mult din punct de vedere electoral.

N-au dorit să dea opoziţiei ocazia de a-i acuza că fac tot posibilul să-i împingă pe pensionari dincolo de pragul sărăciei extreme. După ce Traian Băsescu a criticat majorarea TVA, Boc a declarat că nu avea o altă soluţie "rapidă şi constituţională". Argumentul nu convinge. Impozitarea pensiilor nu ar fi riscat un verdict de neconstituţionalitate, pentru simplul motiv că, în prezent, pensiile care depăşesc 1.000 de lei sunt supuse impozitării.

Temerea premierului că impozitarea pensiilor îl va face să suporte un cost electoral prea mare nu este îndreptăţită. Chiar dacă opoziţia l-ar fi acuzat că vrea să-i extermine pe pensionari, nu cred că pierderile de imagine ar fi fost consistente. Pensionarii sunt o categorie de electorat pe care PDL a pierdut-o definitiv în favoarea PSD, după saga tăierii pensiilor cu 15%.

Majorarea TVA este inoportună electoral pentru democrat-liberali, deoarece loveşte nu doar în pensionari, ci şi în electoratul tânăr şi de vârstă mijlocie, adică în mulţi dintre cei care l-au votat preşedinte pe Traian Băsescu. Din această cauză, preşedintele nu avea cum să nu reacţioneze public faţă de majorarea TVA, nu avea cum să comunice cu propriul electorat.

În bună măsură este şi un joc de imagine prin care preşedintele încearcă să se delimiteze de actul de guvernare, tot mai nesigur şi ineficient. Nu întâmplător a disipat responsabilitatea creşterii TVA, acuzând parlamentul că a reclamat tăierea pensiilor la Curtea Constituţională, şi Curtea Constituţională că a dat un vot politic. Nu cred că este doar un simplu joc de scenă, ci şi teama preşedintelui că greşelile premierului vor îngropa PDL până la alegerile din 2012. Pentru că majorarea TVA loveşte şi în nucleul dur al PDL.