La Disneyland a fost un vis. Nu e numai marketing, cum se spune ca ar fi. Adult fiind, iti doresti sa te reintorci. Daca ar fi fost in Romania aceste parcuri, se subintelege cum ar fi stat lucrurile. Fericiti ca te-au pacalit si ti-au luat banii de intrare in parcuri, n-ar mai fi avut pasiunea detaliului, a curateniei, a respectarii unui program.
Toate acestea exista insa, in Disneyland Paris. Totul se deruleaza cu mare respect pentru turist si in favoarea economiei de timp – a eliminarii timpilor inutili. Desigur, daca esti nerabdator, din start nu ai ce sa cauti acolo. Pentru 3 minute de invarteli in diverse jucarii de poveste, stai jumatate de ora macar, la cozi serpuitoare…
Dar experienta e unica in fiecare loc si nimic nu seamana cu nimic, totul e irepetabil. Defilarea personajelor, seara, e un spectacol uluitor. Este studiata fiecare miscare astfel incat ele par coborate brusc din ecranul televizorului!
Trenuletele, mountain rouse-urile sunt grozave, daca stai bine cu nervii. De cand ne-am intors, ma caut de centura de siguranta si cand merg cu tramvaiul – gest pe care l-am facut si cand am plecat cu trenul de la Disneyland, catre Paris… Ai sanse sa ramai un pic socat, mai ales daca nu zgandarirea adrenalinei este bucuria ta zilnica.
In privinta copiilor, am avut totdeauna pretentia ca ai mei sunt cuminti, iar noi, parintii, suntem echilibrati, calmi… Totusi doar ai mei au fost neastamparati, lipsiti de rabdare, in marea aceea de oameni… Iar asta, cu parintii calmi… Exclud totusi unele experiente recente pe care voi incerca sa le scot sub hipnoza, din capul copiilor mei...
Recomandările noastre
