Un bugetar din trei susţine că există discriminare în instituţia unde lucrează, în timp ce media pe ţară este de un angajat din 10 care a asistat la o situaţie de discriminare la locul de muncă, potrivit Barometrului de incluziune socială 2010, lansat astăzi.
Femeile, persoanele cu handicap şi romii constituie categoriile care ajung cel mai des victimele discriminării, atât în ceea ce priveşte angajarea, cât şi la promovare şi concediere, arată Barometrul de incluziune socială din 2010, un sondaj reprezentativ la nivel naţional în rândul angajaţilor şi al angajatorilor din România. Potrivit cercetării, citate de Agerpres, aproximativ unul din zece angajaţi intervievaţi declară că a asistat la o situaţie de discriminare la locul actual de muncă. În ceea ce priveşte mediul bugetar, aproape o treime dintre angajaţii din instituţiile publice intervievaţi au spus că au asistat cel puţin la o situaţie de discriminare la locul lor de muncă actual. În plus, aproape unul din cinci angajaţi a asistat la o astfel de situaţie la fostul loc de muncă. Însă, salariaţii consideră în proporţie semnificativ mai mare decât angajatorii (37%) că discriminarea este răspândită pe piaţa muncii din România, mai relevă Barometrul de incluziune socială. Astfel, aproximativ jumătate dintre angajaţii intervievaţi au spus că discriminarea este răspândită şi foarte răspândită. Potrivit studiului, proporţia angajaţilor care apreciază o mai mare răspândire a discriminării pe piaţa muncii creşte odată cu statutul ocupaţional şi nivelul de şcolarizare. Angajaţii consideră că discriminările apar cel mai frecvent la angajare, la concediere, dar şi la acordarea drepturilor stipulate în contract, relevă studiul, care arată că percepţia lor se bazează mai degrabă pe experienţe indirecte decât directe. Doar 14% dintre angajaţi raportează tratamentul discriminatoriu aplicat, mai arată studiul, principalele probleme semnalate fiind legate de programul de muncă şi de salariu. Cei care au declarat că au fost chiar ei victime ale discriminării fac parte din categorii deja "consacrate" şi de alte studii la acest capitol: femeile, romii, persoanele cu handicap, dar şi persoane cu vârste de peste 40 de ani, persoane cu vârste sub 25 de ani şi persoane cu opţiuni politice diferite de cele ale şefului. Cu toate acestea, aproape 70% dintre angajatori nu consideră necesar un regulament sau un cod intern formal scris cu privire la politicile şi practicile de asigurare a egalităţii de şanse la locul de muncă, pentru a preveni situaţiile de discriminare. O situaţie mai dificilă se înregistrează în cazul persoanelor cu handicap, pentru care mai puţin de jumătate dintre angajatori au creat condiţii de muncă adaptate dizabilităţilor. Iar în măsura în care există, facilităţile pentru persoanele cu dizabilităţi ţin în mare parte de rampă pentru scaun rulant şi de loc de parcare. Studiul a fost realizat de Universitatea din Bucureşti, GEA (Asociaţia Grupul de Economie Aplicată), Universitatea "Babeş-Bolyai" - Cluj-Napoca, Universitatea "Alexandru Ioan Cuza"- Iaşi, Fundaţia Agenţia de Dezvoltare "Împreună' şi Blocul Naţional Sindical, cu finanţare din Fondul Social European.
Recomandările noastre
