RECONVERSIE. Un bancher şi un director din Ministerul Sănătăţii au trecut de la cele lumeşti la cele sfinte.
La cinci kilometri de comuna constănţeană Crucea, între nişte dealuri împădurite, se înalţă o mănăstire de maici, în mijlocul căreia se află o bisericuţă de lemn. Părintele Ilarion, preotul duhovnic al mănăstirii, slujeşte de doar două săptămâni, dar parcă e aici de când lumea.
Ceea ce nu ştiu mulţi dintre localnici sau enoriaşii care vin în pelerinaj este că, până de curând, părintele se numea Dan Ion şi că ani la rândul a ocupat funcţia de director de bancă. Când am ajuns la Mănăstirea Sfânta Cruce, sute de credincioşi ascultau slujba de sărbătoarea Izvorul Tămăduirii, oficiată de Înalt Prea Sfinţia Sa Teodosie, arhiepiscop al Tomisului. Alături de el se afla un sobor de preoţi, printre care şi părintele Ilarion.
„Este venit acum, de curând, ca preot monah, dar este un bun creştin de foarte mulţi ani”, ne povesteşte Florica Dănilă, care îl cunoaşte pe Dan Ion din anii ’90. „Părintele duhovnic Ilarion este un om ales care a învăţat carte destulă, a slujit la bancă, director, dar întotdeauna a fost un om cu credinţă. Rămas văduv şi aşezându- şi copiii la locul lor, după ce a mers la mai multe mănăstiri şi nelipsit de la slujbe, avea această preocupare de a se apleca asupra scrierilor sfinţilor părinţi, iată că a cerut să primească haina monahală şi cu bucurie i-am îndeplinit dorinţa”, mărturiseşte cu mândrie arhiepiscopul Tomisului. „Nu mi-e dor de nimic de ce am lăsat în urmă” Fostul bancher Dan Ion, 53 de ani, este tatăl unei fete, care are afacerile ei la Bucureşti, şi al unui băiat, artist plastic la Paris. Soţia i-a murit în urmă cu câţiva ani, răpusă de o boală nemiloasă. „Trecerea de la viaţa lumească spre religie s-a făcut foarte lin, firesc, era un gând vechi, a fost o trecere pregătită, o chemare ca să zic aşa şi acum îmi este bine”, ne spune, zâmbind liniştit, părintele Ilarion. Îl întrebăm dacă nu îi este dor de cifre.
„Nu mi-e dor de absolut nimic de ce am lăsat în urmă, mi-e dor de Hristos”. A fost acceptat fără probleme în „breaslă” pentru că pe mulţi dintre actualii săi fraţi îi ajutase. „Eu sunt mai cu tupeu şi mai îndrăzneţ. Făceam biserica, am întrebat dacă are bani, am dat buzna peste el, şi de atunci ne-a deschis toate uşile, ne-am împrietenit”, povesteşte parohul Bisericii „Sfântul Mina” din Constanţa, Nicolae Pitu.
PRIMUL LĂCAŞ CREŞTIN De la maşină la scară, la munca de jos
O altă faţă bisericească din judeţul Constanţa care a renunţat la viaţa civilă este actualul stareţ al primului lăcaş creştin din România, Mănăstirea Peştera Sfântului Apostol Andrei. Şi el a fost „corupt” de ÎPS Teodosie. „Părintele stareţ Cosma a fost director în Ministerul Sănătaţii, cu maşină la scară, a renunţat la tot, a venit la Peştera Sfântului Andrei şi a început de la munca de jos, de la mătură, a reparat şi maşini.
L-am găsit în halat făcând muncile cele grele şi smerite, şi eu l-am chemat în treapta preoţiei”, spune ÎPS Teodosie, arhiepiscopul Tomisului. Stareţul Cosma este şi vicar al Arhiepiscopiei Tomisului şi are o activitate încărcată. „De pregătire sunt economist, este o meserie deosebită, mi-a plăcut, aveam un program intens, delegaţii, dar Dumnezeu a avut altă alegere în privinţa mea, am intrat la mănăstire”, spune bărbatul masiv, în haină preoţească, în vârstă de 42 ani. „Nu simt că mi-ar fi dor de ceva anume din viaţa laică sau civilă. La mănăstire mă simt în lumea mea şi fac totul cu dăruire”, spune stareţul.
ALEGERE. Stareţul Cosma se dedică bucuros noii meserii
Foto: Feri Predescu
Recomandările noastre
