Social
Dialog între „Arhitectul norilor” și „Arhitectul imaginației”. Expoziție de excepție la Galeria Romană
Militza Sion și Razvan Luscov, doi artiști în dialog. sursa: Galeria Romana
Din cuprinsul articolului
Expoziția de pictură și grafică „Dialog”, semnată Militza Sion și Răzvan Luscov, de la Galeria Romană, este o fabuloasă ocazie de a ne exersa imaginația, bucuria de a privi, capacitatea de a comunica.
Expoziția „Dialoguri” de la Galeria Romană, poate fi vizitată până la data de 7 noiembrie 2025. Program galerie: Luni – Vineri: 10:00 – 18:00, Sâmbătă: 10:00 – 15:00. Bulevardul Lascăr Catargiu, numărul 1, Piața Romană.
Expoziția reunește lucrările celor doi arhitecți contemporani într-un dialog vizual și conceptual, de reflecții personale, de creație și introspecție. Militza Sion propune lucrări având ca temă LIBERTATEA, iar Răzvan Luscov un grupaj de trei teme: URMUZE, PERSONAJE, CAIETELE DE LA SFÂNTU.
Caietele de la Sfântu, Răzvan Luscov. sursa: Galeria Romană
Milița Sion - „Arhitectul norilor”
Îmi place ca atunci când mă întâlnesc cu doamna Militza Sion, cu ocazia vreunei expoziții de-ale sale, să ne plimbăm prin săli și printre lucrări și să povestim. Povestim despre ce este pe simeze sau despre viață. Expoziția „Dialog” de la Galeria Romană ne-a prilejuit o nouă „plimbare”, prin „Libertate”, titlul părții sale de expoziție, și a două dintre operele expuse. Ajungem la „sorii cei negri” acompaniați de versul lui Victor Hugo „Acest teribil soare negru, din care radiază noaptea!”.
Nori, ulei pe pânză, Militza Sion. sursa: Galeria Romană
A fost și este fascinată de Victor Hugo. De scriitor, dar mai ales de desenator. „A fost acest extraordinar talent la desen pe care l-a avut Victor Hugo. Cu desenele sale a depășit epoca sa! Cu literatura lui este un romantic și este în epocă, dar cu desenele și-a depășit timpul său, este suprarealist expresionist. A anticipat (cu foarte mult timp înainte) acel gigantesc care a apărut în epoca modernă și postmodernă. Desenele sale avangardiste, expresioniste constituie un subiect de studiu pentru amatorii de artă contemporani.
Doamna Militza recunoaște că a impresionat-o acest talent al lui Hugo, la fel cum au impresionat-o acele versuri (în care întâlnești, parcă, toată durerea, toată revolta, toată speranța lumii) și din ele s-a născut seria de lucrări cu soarele negru. „E această dimensiune cosmică pe care a simțit-o Hugo”, ne spune, și care, iată, a inspirat-o.
Militza Sion a ridicat atâtea clădiri, de la locuințe, la spații de rugăciune, a salvat clădiri de la dispariție, luptând să nu fie ucise de lăcomie și le-a redat viața și demnitatea, obținând pentru ele statutul de monument istoric.
Miilitza Sion la vernisajul expoziției. sursa: galeria Romană
Cum arată orașul viitorului?
Dintr-odată se naște întrebarea: „Cum ar vedea doamna Milița Sion un oraș al viitorului? Astăzi sunt atâtea discuții - din perspectivă economică sau de mediu...” „E adevărat că eu am lucrat și în urbanism și arhitectură, am o îndelungă activitate ca arhitect. Cum de bază sunt arhitect, lucrul acesta se simte și în cealaltă creație. Așa cred. Cel puțin, domnul Paul Gherasim, o persoană foarte specială, spunea că noi nu vom putea fi niciodată cu adevărat pictori! Și avea dreptate, este o chestiune de formație”.
Dar latura pictorului nu s-a lăsat „cenzurată” de latura de arhitect. „Am lăsat bucuria momentului și inspirația să lucreze, însă, după câte îmi dau seama, formația de bază de arhitect e greu de depășit. Și, de fapt, nici nu e nevoie, pentru că e foarte interesant un om care are o structură duală: pictor și arhitect în același timp. O complexitate interesantă. Și da, cred că e o diferență între un pictor-arhitect sau arhitect-pictor și un pictor ca atare. Este o diferență după cum și Paul Gherasim a remarcat și mi-a spus”.
Orașul viitorului ? Te aștepți, arhitect fiind, să îți descrie vreo clădire sau vreun proiect. Rezolvă întrebarea într-un mod surprinzător și profund: „Sper să se termine cu războaiele! Pentru că războaiele - distrugere și moarte- sunt cel mai cumplit lucru posibil, dar care, iată, continuă! Ajungând la vârsta asta mi-aș dori să cred că în viitor se va instala o pace pe pământ. Totuși, există loc pentru fiecare, pentru fiecare credință, pentru fiecare ființă. Eu cred în lucrul ăsta - că se va schimba ceva în istoria omenirii, acest conflict permanent, permanentizarea intereselor economice și a diferenței între oameni, între care unii dețin aproape totul și alții mai nimic. Mă gândesc că omul/lumea va evolua, totuși... Sau poate că sunt prea optimistă și nu-mi dau seama că omul e o ființă căzută și va suferi întotdeauna”. Apropo de soarele negru....
Totuși...
„Orașul viitorului? Sigur ... Cumva este posibil de imaginat că se vede deja cum a evoluat – sunt zone, și orașe, și țări care au o arhitectură spectaculoasă, foarte complexă. Apoi, probabil că a sosit momentul ca natura să fie integrată în spațiul urban, mai mult”.
Să putem vedea Cerul... Norii... Grădinile... „Grădina e Raiul pe pământ. Sperăm că, la un moment dat, orașele, pe lângă zonele care sunt ocupate de construcții cu anumite destinații, să aibă multă verdeață și multe grădini. Raiul e, de fapt o grădină, nu? O lume idilică, superbă și perfectă”.
Și din Grădini să ne ridicăm ochii, din nou, către cer, către nori. „Norii aceștia (pe care i-a redat în lucrările sale aflate în expoziție -n.r.), jocul norilor este un peisaj celest. Privind jocul norilor este o lume care se dezvăluie. Încă din prima copilărie stăteam în iarbă și ore întregi mă uitam la cer. La nori”. În expoziție sunt mai multe lucrări care au ca temă norii. Dar ce viziuni! Sper să nu se supere doamna Milița dacă, măcar pentru expoziția aceasta, să îi spun „arhitectul norilor”, și al grădinilor perfecte. Raiul...
Răzvan Luscov -Arhitectul imaginației
Apoi am avut plăcerea unei mici călătorii în lumea domnului Răzvan Luscov: URMUZE. PERSONAJE. CAIETELE DE LA SFÂNTU.
„Aici sunt trei teme. Uite, de exemplu aceasta, în care personaje ireale, în sensul suprarealismului, sunt goale de orice conținut și sunt lăsate la libertatea privitorului, să înțeleagă ce vrea. Suprarealiștii au practicat asta – se cheamă dicteu automat- ei vroiau să lase inconștientul - dacă se poate el să fie cel care desenează sau să scrie și eu am făcut treaba asta aici. Nu se poate până la capăt – dar m-am plasat în fața foii albe și am început dintr-o parte și toate s-au legat, s-au legat…”, ne spune „arhitectul imaginației”.
„Astea se cheamă Urmuze - muzele lui URMUZ”, și muzele noastre, pentru că perfecțiunea liniilor din grafica lui Răzvan Luscov îți reașază cumva perspectiva, gândirea. „Ce a vrut să spună artistul? Intenția? Ce a vrut să spună omul ăsta? Mai ales în modernitatea asta? Privitorul să nu caute niciodată intenția artistului pentru că se sărăcește”, zâmbește arhitectul-imaginației.
„Aici sunt caietele de la Sfântu Gheorghe. Tot ce vedeți în această expoziție sunt făcute pe plajă la Sfântu Gheorghe, în Deltă. E o nebunie de frumusețe acolo! Mergem de 11 ani și de 11 ani eu mă duc cu scăunelul la plajă, cu umbrelele și cu un rucsac enorm, de deabia îl car. Mă așez acolo și lucrez. Oamenii mă cunosc, ne salutăm”. Și gândesc, uitându-mă încă la „Urmuze” și la celelalte lucrări de grafică și la „filele” caietelor de la Sfântu Gheorghe, că Răzvan Luscov are două Grădini- una a liniilor, pe care le strunește și le așază pe coala albă, și Grădina-bucurie din Deltă.
Răzvan Luscov la vernisajul expoziției. sursa: Galeria Romană
Bucuria privitorului
Actul trei al acestei istorii: când privitorul se lasă pradă imaginației sale și, ca într-un dans, e cuprins în vârtejul bucuriei și descoperă lumi: culoare și poezie la Militza Sion, rigoare în linii și fantastic, și câte un răsărit sau apus din Deltă, la Răzvan Luscov.
Începe dialogul interior. Când ochiul a primit prea multă culoare, clipești o dată și îți întorci privirea spre grafica alb- negru a lui Răzvan Luscov. Zâmbești și intri în joc, încerci să îți imaginezi tot felul de personaje și povești. Sunt doar linii drepte și curbe, dar ce imbold pentru imaginație! E ca și cum „Urmuzele” devin muzele tale. Apoi mai faci o întoarcere și te răcorești puțin printre acuarelele sau clipele din Deltă de la Sfântu Gheorghe.
Din „fierbințeala” aceasta dintre Dunăre și Mare revii în „Grădinile” Militzei și privești în „Libertate” spre „Sorii cei negri”. Încă nu te-ai dumirit dacă dau caldură sau te îngheață, dacă dau lumină sau te întunecă. Și închei dialogul cu tine, după ce ai descoperit dialogul celor doi artiști, sub privirea lui Picasso, pe care Militza Sion l-a imaginat printre porumbeii lui, cu privirea aceea adânc-sfidătoare, care te provoacă: „Ei, ți-a plăcut? Ai aflat ceva răspunsuri? Ai mai multe întrebări?”.
Artiștii
Arh. MARIA MILITZA SION s-a născut la data de 6 noiembrie 1938, la Tg. Mureș. Membru al Uniunii Arhitecților din 1965. Membru al Ordinului Arhitecților din 2001. Militza Sion a profesat arhitectura timp de peste 50 de ani și, în parallel, s-a dedicat desenului și picturii.
Arh. RĂZVAN LUSCOV s-a născut la data de 9 noiembrie 1960 la Bucureşti. Este absolvent al Facultăţii de Arhitectură Ion Mincu, Bucureşti. Din 1995, cadru didactic la catedra de proiectare a Facultăţii de Arhitectură Ion Mincu, Bucureşti, asistent, lector, conferenţiar şi, din 2017, profesor. Răzvan Luscov a practicat arhitectura timp de 25 de ani. De asemenea, a făcut și lucrări de grafică, ilustrație de carte, grafic design. A realizat numeroase standuri ale României la prestigioase târguri de carte internaționale.
