Acea teroare instituită de fostul manager, care nu voia să discute cu nimeni, iar deciziile lui erau literă de lege, a început să se destrame. Iar angajaţii, au început să vorbescă.  Unora dintre ei chiar le-a trecut glonţul pe la ureche, s-au infestat şi au fost la un pas de moarte. Şi, ceea ce este poate mai important, au început să se adreseze Justiţiei. Când va trece nebunia pandemiei, cu siguranţă că la Suceava vor fi nişte procese răsunătoare, cu pedepse pe măsură pentru cei vinovaţi.

În ultimele 10 zile de mandat, managerul Vasile Rîmbu, aplicând teroarea, a încercat ascunderea gunoiului sub preş. Adică, s-a instaurat omerta. Legea de fier a tăcerii. Nimeni nu avea voie să spună că bolnavii posibil infectaţi sunt ţinuţi laolaltă cu cei neinfectaţi, că nu se demarcaseră trasee separate de acces, pentru infectaţi şi bolnavii cu alte afecţiuni, că medicii şi asistentele erau chemaţi cu turma la şedinţe aberante, fără să se ştie dacă printre ei există şi infectaţi.

Atunci când buba s-a spart şi puroiul a ieşit la lumină, când au început să fie cunoscute adevăratele dimensiuni ale dezastrului, medicii din Suceava a cerut ajutor de la colegii lor din ţară, pentru că nu mai făceau faţă. Cei mai apropiaţi erau cei de la Iaşi, oraș care este şi centru universitar.

Ei bine, această colaborare, care în timp de criză maximă ar fi trebuit să meargă ceas, a fost de fapt până acum un dat cu stângul în dreptul. Începând cu Ministerul Sănătăţii şi terminând cu DSP-urile locale din Iaşi şi Suceava şi cu conducerile spitalelor din cele două localităţi. Haosul, atât de periculos în aceste momente, mai ales în zona fierbinte de la Suceava, înseamnă vieţi de oameni pierdute. Pentru că nişte funcţionăraşi nu-şi fac treaba sau nu vor să ia decizii radicale şi o tot scaldă pasându-şi răspunderea.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE