După 1990, numărul universităţilor s-a mărit întruna, afaceriştii realizând că investiţia merită toţi banii. Visul de a fi student a ajuns unul realizabil pentru din ce în ce mai mulţi români.

În încercarea de a fi comerciale, multe universităţi private şi de stat s-au grăbit să înlesnească admiterea. S-a ajuns la banalul dosar care te ducea direct în sălile de curs şi cele de seminar. Avem cantitate de studenţi, dar ne lipseşte calitatea. Potrivit estimărilor, în România sunt peste un milion de studenţi, dintre care peste o treime sunt integraţi în sistemul privat. Diploma contra cost

Ca şi telefonul mobil, facultatea a devenit din moft, necesitate. Şi unii, care au nevoie doar de diplomă, nu de aprofundări şi evoluţie intelectuală, au ales să cumpere aceste documente. Oferta era deja pe piaţă.

Aşa se ajunge la fenomene precum cel relatat de presa de astăzi: eliberarea a 15.000 de diplome false. Astfel, în România, statutul de absolvent nu te costă trei-patru ani de sacrificii, de învăţătură, de acumulări, ci câteva mii de euro. Masa ia locul elitei

Alţii se înscriu la facultăţi dintre cele mai bizare, care au împânzit oraşele României în ultimii ani. Aici, cumpărarea examenelor este un fenomen, nu o practică izolată, iar învăţătura este o opţiune aleasă de foarte puţini. Cumperi o carte, dai ceva profesorului şi iei cinci. Apoi, după trei sau patru ani, eşti absolvent, egal în drepturi cu cel care a terminat o facultate de renume şi, poate, a stat ani întregi departe de familie, pentru a pune bazele unei cariere.

Valorile nu se mai cern, ci se pierd într-o masă anostă. Cei integraţi în studiile superioare nu sunt o elită, ci o masă. Nu punem la îndoială existenţa unor universităţi - de stat sau particulare - care oferă învăţământ de calitate în România. Numai că acestea dau mai puţini absolvenţi decât cel însumat de pseudo-facultăţile din ţară.

Efecte în societate

Şi toate cele prezentate mai sus se resimt în societate. Absolvenţii, cu buni şi răi, ar trebui să ofere soluţii pentru dezvoltare. Dar cum să îi ceri o soluţie unui banal purtător de diplomă dubioasă, când el nu înţelege nici măcar problema.

Totuşi, are studii superioare, şi este plătit mai bine decât un miner fără prea multă şcoală, dar care îşi rupe oasele în mină.

CITIŢI ŞI:

Diplome false, eliberate pe badă rulantă | VIDEO

Aşadar, ce facem cu studenţii angro?