Acestă tulburare de personalitate începe să-și facă simțită prezența încă din copilărie, atunci când cei mici nu primesc suficientă atenție de la părinții lor și încearcă să iasă în evidență și să-i surprindă pe aceștia.

În încercarea lor de a fi în centrul atenției, de cele mai multe ori nu sunt sinceri și nici autentici, iar prin atitudinea lor încearcă să manipuleze și să domine o situație astfel încât să reușească să umple un mare gol interior.

Aparent, personalitățile histrionice pot fi percepute ca fiind încântătoare, exuberante, dar cu manifestări exagerate, având de multe ori starea de spirit foarte schimbătoare. Au o sete exagerată de a capta atenția partenerilor de viață până ajung să-i plictisească și, în final, să fie părăsiți, viața lor sentimentală transformându-se întrun teren minat.

Chiar dacă histrionicii au o personalitate care ne poate speria, aceștia lucrează și fac chiar performanță în domenii precum avocatură, politică, actorie sau mass-media pentru că au capacitatea de a atrage atenția și de a se juca cu emoțiile publicului. Histrionicul este cel care va lupta să fie în centrul atenției și va depăși, rând pe rând, orice barieră, chiar făcând din acestea un mijloc de a se afirma. Ceea ce vreau să subliniez este că alte personalități își doresc să ajungă pe scenă, în timp ce histrionicul este dispus să își construiască el propria scenă care să-l pună în valoare.

Chiar dacă par dificili, iată câteva recomandări pentru a avea o relație bună cu un histrionic:

● Să nu fiți surprinși atunci când exagerează și dramatizează o situație în care sunt implicați;

● Să stabiliți niște limite rezonabile astfel încât să nu vă afecteze nici pe dvs., dar să li se permită să se manifeste cu grandoarea lor;

● Să nu va amuzați niciodată de stările lor emoționale;

● Să nu va lăsați seduși atunci când îi simțiți că va percep ca pe un trofeu;

● Să nu va lăsați înduioșați atunci când se manifestă ca o victimă;

● Atunci când are un comportament „normal” trebuie să-i arătați interes ca și când este suficient și fără să se manifeste cu „amploare”;

Poate vă întrebați cum percep histrionicii viața. Ei bine, aparent, lucrurile stau cam așa. Sunt conștienți că au nevoie de atenție și știu că nu au încredere în propria persoană, de aceea sunt în căutare de „aliați” care să-i ajute să își împlinească planurile. În ciuda faptului că nu au încredere în propria persoană ascund sub o aparență spectaculoasă această latură, lăsând impresia că sunt stăpâni pe situație.

Atunci când nu reușesc să seducă sau să-și facă aliați pot trece prin stări emoționale complexe, de la tristețe până la disperare și de la indiferență la empatie.

Atunci când sunt încolțiți de anturaj, adică atunci când cei din jur nu mai gustă din atitudinea lor, pot ușor să intre în depresie. Chiar și când au acele episoade depresive, vina nu o găsesc la ei, ci la cei din anturaj.