"Piratul" Peter Sunde, unul dintre fondatorii site-ului de "torrents" Pirate Bay, descrie pentru EVZ viaţa sub presiunea Hollywoodului.

În vârstă de 32 de ani, suedezul Peter Sunde Kolmisoppi, unul dintre cei trei fondatori ai The Pirate Bay (www.piratebay.org) - probabil cel mai cunoscut site bittorrent din lume -, vorbeşte despre "pirateria" pe internet ca despre o revoluţie a libertăţii de exprimare.

Dacă cineva ar aduna istoria site-ului, a grupului de "rebeli" suedezi numit "Piratbyrån" ("Biroul de Piraterie"), care propovăduia libertatea printre filmele de pe net, ba chiar şi "exoticul" Partid al Piraţilor, mai nou-înfiinţat, dar cu locuri în Parlamentul European, ar ajunge la concluzia că Suedia e "portul" preferat de "piraţi".

De ce a devenit Suedia "buricul" activiştilor propiraterie? O întrebare la care Peter Sunde încearcă să răspundă într-un interviu acordat EVZ. Cert e că nu e uşor să fii "căpitanul piraţilor", spune el. Încă de la începutul anilor 2000, când activa pe lângă grupul "Piratbyrån", Sunde avea idei care deranjau marile companii de producţie muzicală sau de cinema.

Un proces târziu

File-sharing şi free-sharing, două concepte legate de ceea ce autorităţile numesc "piraterie on-line", făceau istorie în Suedia anului 2004: site-ul Pirate Bay se lansa şi, în nici două săptămâni, scrisori şi reclamaţii din partea celor de la Hollywood - oameni pe care Peter Sunde îi numeşte, scurt, "Mafia Copyrightului" - curgeau către autorităţile suedeze.

Anii de presiuni din partea industriei americane n-au rămas fără efect, în ciuda răspunsurilor suedezilor care explicau că legea lor permitea existenţa unui astfel de site: în 2009, Curtea de Justiţie din Stockholm îl condamna pe Sunde şi ceilalţi doi "piraţi" de la Pirate Bay la un an de puşcărie şi la plata unei amenzi uluitoare de peste 2.700.000 de euro. Procesul se află încă pe rol, iar Sunde spune, relaxat, că "va dura mulţi ani".

Cât priveşte linia mult prea subţire dintre "a împărţi on-line" şi "a fura", dintre legal şi ilegal, pare hotărât: "Să copiezi ceva de pe net, cu sau fără bani, nu e niciodată greşit".

ÎNTRE "FURT" ŞI "CULTURĂ"

Conspiraţii şi o "lumină istorică"

EVZ: Cum v-a venit ideea siteului The Pirate Bay (TPB)? Peter Sunde: Totul a pornit după think tank-ul suedez Piratbyrån ("Biroul pentru Piraterie"), unde mai mulţi artişti au lansat ideea ca populaţia scandinavă să poată descoperi tehnologia bittorrent la cea mai bună calitate, dar şi pentru a întări ideea de libertate de expresie. Aici a stat baza, în libertatea de a oferi gratis informaţie.

V-aţi axat mereu pe ideea de free-sharing (partajarea gratuită de informaţii şi opere) sau a fost gândit totuşi ca un business, să fie plătit accesul la un moment dat? Conceputul nostru a fost mereu acela de a susţine cultura free-sharing. Şi aşa a rămas site-ul şi azi, cu aceleaşi idealuri.

Aţi spus ceva despre Piratbyrån, un grup de lucru care a gândit conceptul. Ce filosofie s-ar ascunde totuşi în spatele pirateriei on-line? În Suedia, când am început să gândim conceptul, existau multe dezbateri legate de file-sharing, de cum puteai împărţi informaţiile, însă vocea utilizatorilor, a celor care puneau informaţia la comun, nu era auzită. Erau doar foarte multe comunicate de presă din partea showbizului despre cât de rea e pirateria pentru afacerile lor şi despre cât e de imorală.

Noi am vrut să punem ideea de file-sharing într-o lumină istorică şi să arătăm cât de mult bine a adus. Din punct de vedere tehnic era o provocare să poţi să aduni la un loc o grămadă de oameni din toată lumea, care să împartă cu toţii. TPB şi Piratbyrån însemnau o amestecătură de artişti, hackeri - spirit academic -, dar şi de joacă.

"Piraţii" şi "mafia drepturilor de autor"

Cum au reacţionat autorităţile la activităţile voastre? Autorităţile au început să suporte presiuni din partea "mafiei drepturilor de autor". Au început să primească scrisori la câteva săptămâni după ce TPB s-a lansat. Dar autorităţile suedeze au replicat că site-ul e legal.

Cu toate astea, aceleaşi autorităţi care ne ţinuseră partea au trebuit să ne târască prin tribunale, în urma presiunilor din partea SUA. SUA au ameninţat că vor trece Suedia pe lista statelor supuse sancţiunilor comerciale dacă nu închid TPB. Aici, în Suedia, ordinele venite de sus, de pe partea politică către poliţişti sunt ilegale când e vorba de cazuri punctuale. Cu toate că e ilegal, asta s-a întâmplat şi încă se mai discută şi se investighează despre ce a fost vorba când am fost acuzaţi.

Pe 17 aprilie 2009, ai fost găsit vinovat, alături de ceilalţi membri fondatori ai TPB, de Curtea Districtuală din Stockholm că ai distribuit ilegal materiale protejate de legea drepturilor de autor. Urma să fii condamnat la închisoare şi să plăteşti o amendă imensă. Vei plăti suma cerută de stat? Am făcut apel. Acest proces nu se va termina decât peste foarte mulţi ani. E o înfăţişare în toamnă, urmează să ducem procesul la Curtea Supremă, iar acolo, potrivit procedurii, poate dura ani. Şi, cine ştie, poate mergem şi la Curtea Europeană.

Oricum, nu avem niciun ban ca să plătim amenda şi am prefera să nu plătim. Îi urâm pe cei care ne-au dat în judecată şi vom lupta până la capăt ca să ne asigurăm că nu profită de noi.

În condiţiile regulilor din ce în ce mai stricte privind pirateria online, cum crezi că va evolua acest domeniu? Avem o vorbă aici în Suedia: tehnologia bate politica. Probabil că în astfel de condiţii vor apărea reţele "subterane" unde nimeni nu va putea cenzura nimic. Dacă oamenii care vor să îm partă gratis pe net vor fi băgaţi la colţ, ca şobolanii, sigur vor lupta.

PROVERBE SUEDEZE MODERNE

"Vedetele admit că sunt piraţi cu greutate"

Ce e totuşi pirateria pe net pentru tine? De la ce punct e o chestiune "culturală" şi de unde începe de fapt furtul? Nu poate fi vorba despre furt în nicio situaţie în care e vorba despre partajare on-line. Furtul e, prin definiţie, lipsirea cuiva de un obiect fizic. Până şi simpla folosire a cuvântului "furt" în astfel de cazuri înseamnă că se doreşte impunerea unei valori morale asupra unei chestiuni de o cu totul altă natură. Copierea, gratis sau pe bani, nu poate fi niciodată ce va greşit.

Vara aceasta, FBI a anunţat că va intensifica "lupta împotriva pirateriei pe net". De ce acum?Mafia copyrightului are grupuri de lobby puternice! La asta s-ar reduce tot. De exemplu, tratatul ACTA (Tratatul Comercial Anti-Contrafacere), care ar trebui să fie despre "piratarea" de medicamente şi "bunuri periculoase", e propus de Hollywood şi plătit de cei de acolo.

ACTA este propus la nivel global ca să-i liniştească pe ei că nu poţi trece anumite limite fără să-ţi fie controlat computerul şi fără să aduci "chitanţe" pentru toate informaţiile pe care le deţii. Hollywoodul vrea să controleze totul. E ceva mai rău decât ceea ce prezintă ei în cele mai înspăimântătoare filme SF. Vor, dacă vreţi, o situaţie ca în "Minority Report", dar mai rău.

Crezi că e vorba despre o conspiraţie a marilor companii de a opri libera exprimare? Sunt sigur de asta. Hollywoodul nu e interesat de cultură, ci doar de profit. Noi, ca indivizi, trebuia să intervenim să-i oprim încă de când a început să le pese mai mult de profit decât de cultura cinema. Dar n-am făcut decât să-i ascultăm şi să le dăm pe tavă toate informa ţiile pe care le deţinem, ca indivizi, să le folosească.

Ai avut ocazia să vorbeşti cu staruri ale căror melodii sau filme sunt piratate pe TPB? Cum au reacţionat? Cele mai multe celebrităţi pe care am avut ocazia să le cunosc au recunoscut că sunt şi ei "piraţi", de "categoria grea" chiar. Cei care se plâng sunt personaje produse "în masă", cu valoare culturală foarte mică, cum e Britney Spears.

SE ÎNTÂMPLĂ ŞI ÎN ROMÂNIA

Free-sharing plătit cu dosare penale

În România, free-sharingul în exces este pedepsit cu închisoare de la unu la patru ani sau cu amendă penală. Iar poliţiştii s-au pus pe treabă.

Doar în primele şapte luni ale acestui an, zeci de tineri, pasionaţi de descărcarea şi împărţirea gratuită, pe net, de filme, muzică şi jocuri s-au ales cu dosare penale - 89 la număr.

În cel mai "greu" dintre acestea au fost puşi sub acuzare 32 de tineri din Sibiu, care au descărcat şi au împărţit apoi între ei filme, muzică şi software, protejate de drepturi de autor, prin intermediul programelor de file-sharing DC++ sau Strong DC.

"Dintre huburile locale la care persoanele învinuite se conectau menţionăm dchub.rds net.ro, hub.asconet.ro, hub.ctrnet. ro", au arătat anchetatorii. Potrivit acestora, tinerilor le-au fost confiscate computerele şi riscă acum închisoarea.

"Noi îi urmărim doar pe cei care fac trafic mare şi împart prea multe filme, muzică sau jocuri protejate. Asta pentru că, potrivit legii, descărcarea de fişiere purtătoare de drepturi de autor ori de drepturi conexe acestora nu intră sub incidenţa penală atât timp cât acele fişiere sunt folosite în scop personal sau «în cercul normal al familiei», copia privată nefiind o încălcare a legii. Însă, în momentul în care descărcarea de fişiere e urmată de o punere la dispoziţie a acestora pe diverse site-uri, web-uri ori aplicaţii de file-sharing gen DC++ ori ODC - indiferent dacă se urmăreşte sau nu obţinerea unui câştig -, iar utilizatorii acestor site-uri pot accesa aceste informaţii în orice loc sau în orice moment ales, atunci acel act devine o faptă penală", au explicat poliţiştii.

"Problema este că nu poţi descărca un film, spre exemplu, de pe DC++ sau de pe «torente» dacă nu oferi ceva la schimb. Aşadar, oricum faci sharing. Important este să oferi ceva neprotejat, vizionezi filmul pe care l-ai descărcat acasă, cu familia, şi-l ştergi apoi ca să nu ai probleme cu legea", a explicat pentru EVZ un specialist IT.

Iar teoria tinerilor români care "fură" de pe DC++ şi torrents este explicată simplu de inginerul IT Teodor Sandu, din Timişoara . "Oamenii se gândesc: «Nu consider că fur, iau şi eu că e pus acolo, la dispoziţia tuturor. Şi apoi a fura înseamnă a lua bunul cuiva. Pe când prin copiere... şi autorul îl are, şi noi îl avem». Eu nu-s de acord cu acest mod de gândire, deoarece autorul pierde câştigurile aferente drepturilor de autor... Însă nu se gândesc prea mulţi la asta", conchide inginerul. (Raluca Dan)