Evenimentul Zilei > Social > “Dedesubturile” Concertulului de Anul Nou de la Viena
“Dedesubturile” Concertulului de Anul Nou de la Viena

“Dedesubturile” Concertulului de Anul Nou de la Viena

Este cel mai râvnit eveniment din lume. Biletele se epuizează cu un an înainte şi mulţi sunt cei care visează să fie acolo, măcar pe holul Operei de Stat din Viena.

Lăsând la o parte florile proaspete aduse cu o aeronavă specială, în fiecare an,  de la San Remo (chiar în ziua concertului), spectacolul este, de fapt, atât în sală, cât şi în stradă! Cine este fan al concertului şi a fost atent nu numai la superba muzică, ci şi la publicul din sală, constată că, an de an, locurile cele mai bune sunt ocupate de aproximativ aceleaşi persoane, majoritatea de naţionalitate japoneză.

Tradiţionalist ori avangardist

Cei care îl doresc asiduu îşi rezervă locuri la el cu un an înainte, dar cu greu, mai ales că unele dintre locurile “cu ştaif” sunt…moştenite. Concertul Extraordinar de Anul Nou de la Viena se desfăşoară în ziua de 1 ianuarie şi este dedicat în special creaţiilor familiei Strauss (Johann Strauss I, Johann Strauss II, Eduard Strauss şi Josef Strauss). Este susţinut  de Filarmonica din Viena, în una dintre cele mai frumoase săli de spectacole din lume: Musikverein Viena. Unic în lume, este difuzat în peste 40 de ţări şi are o audienţă aproximativă de 1 miliard de telespectatori ( transmis în direct din anul 1959).

Având în vedere că pentru telespectatori sunt inserate scene de balet filmate în locurile cele mai pitoreşti ale Vienei, se poate spune că da, Viena nu s-a comprimat, ea valsează pe afară, pe străzile ei, cu "dimensiunile" tradiţionaliste ori avangardiste, prin toţi porii. Noaptea de Anul Nou (Sylvesterabend – Noaptea Sfântului Silvestru) a trecut, prietenii şi-au împărţit bomboane din marţipan aducătoare de noroc – Glücksbringer (în formă de porcuşori, trifoi sau potcoave), iar muzica clasică răsună pe străzile oraşului unde oamenii dansează pe rimuri de vals.

Puţină istorie

O importantă “întâlnire” o constituie cea dintre Johann Strauss (fiul) şi Filarmonica din Viena, în 1873, când Strauss a compus valsul "Wiener Blut", op. 354 pentru balul Operei ţinut pe 22 aprilie în acel an (chiar el a dirijat orchestra). Următoarea colaborare a fost în acelaşi an, pe 4 noiembrie, când Strauss împreună cu Filarmonica au concertat pentru Vienna World Exposition, printre operele cântate fiind şi "An der schönen blauen Donau” (“Dunărea albastră").

Au urmat o serie de concerte denumite "Soiree" şi ţinute în curtea Operei, când Strauss a dirijat premiera spectacolului "Reminiscences of Old and New Vienna", o “colecţie” format din cele mai bune creaţii ale sale şi ale tatălui său. Concertul a avut un mare succes, astfel încât a fost repetat de mai multe ori. Colaborarea dintre Strauss şi Filarmonică a continuat pe parcursul timpului, ultima fiind pe 22 mai 1899. Când compozitorul a dirijat uvertura "Die Fledermaus" pentru prima şi ultima oară, deoarece în seara concertului a răcit, apoi a făcut pneumonie, situaţia s-a înrăutăţit şi Strauss a murit pe 3 iunie 1899. După moartea compozitorului, Filarmonica din Viena nu a devenit imediat ambasadoarea muzicii lui Strauss. De-abia la celebrarea a celei de-a 100-a aniversari a compozitorului (25 octombrie 1925) a fost organizat un concert de amploare.

Adevărata tradiţie a “concertelor Strauss” a început în anul 1929. Mai précis, pe 11 august 1929 la Salzburg, Clemens Krauss iniţia tradiţia "Vienna Philharmonic’s Strauss" când dirija pentru prima oară un concert format doar din creaţii ale lui Johann Strauss (fiul). Datorită succesului obţinut, Krauss va dirijat anual câte un astfel de concert până în anul 1933, incluzând apoi în program muzica altor reprezentanţi ai familei Strauss, aceasta fiind “forma” de la care a plecat Concertul de Anul Nou, aşa cum îl ştim astăzi. În 1939 a fost pentru prima dată când Filarmonica a susţinut un concert format doar din piesele familiei Strauss. Acest eveniment, cu numele de "Concert special", a fost dirijat de Clemens Krauss pe 31 decembrie. Astfel, primul concert s-a ţinut în ajunul Anului Nou. Abia începând cu anul 1941 concertul s-a fixat pe data de 1 ianuarie

Ce poţi face?

Prin urmare, nu ajungi la concert, dar ce poţi face în două ore, cât ţine concertul? Pentru început, poţi pierde primele măsuri ale concertului la Das Möbel – un loc de unde se poate cumpăra scaunul (unicat) pe care stai sau masa pe care îţi este aşezată ceşcuţa cu cafea. Intervine mental întrebarea dacă japonezii stau la concert pe aceleaşi "scaune" de anul trecut…
Totuşi, nu te afli la tejgheaua celebrului concert, ci la tejghea de cafenea! Apoi, sol-fa-mi-re-do, o scurtă "întâlnire" cu Palatul Imperial – Hofburg (construit în secolul al XIII-lea şi apoi extins), o tură pe lângă paradisul "vechiturilor" – Vintage Nostalgiche Mode, o scurtă licărire de privire pe faţada Dorotheum – cea mai mare casă de licitaţii din Europa Centrală, o fugă prin cea mai frumoasă grădină interioară a oraşului – se află la Hotelul "Das Triest" (preferatul lui Robbie Williams şi nu numai)… Vals, vals, nu mai e timp de o excursie cu autobuzele Ring-Linien, eventual mai e timp doar pentru admirarea clădirii poştei Otto Wagner, pentru că gata, cât ai zice Sissi împărăteasa, acum publicul bate ritmic din palme pe acordurile celebrului "Marş al lui Radetzky".

Înscrierile pentru concertul din 1ianuarie 2013 încep chiar de mâine, 2 ianuarie 2012 (dar locurile vor fi trase la sorţi!). Bineînţeles că micii japonezi vor fi nelipsiţi , dar de ce să nu sperăm că, poate, cândva, le vom lua locul! Până la acel moment de vis, bis "Dunărea Albastră", bis Radetzky şi "Gluck, Gesundheit und Erfolg im Neuen Jahr!".

Informaţiile publicate de evz.ro pot fi preluate de alte publicaţii online doar în limita a 500 de caractere şi cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.