MESERII DE CRIZĂ. Agenţii de pază şi protecţie sunt singurii angajaţi care îşi păstrează posturile atunci când se închide câte o fabrică. Chiar şi o ruină trebuie păzită.

În plină criză, firmele de pază şi protecţie sunt printre puţinele care rămân profitabile. Explicaţia: obţin contracte chiar şi la fabricile de care s-a ales praful, unde angajaţii pot fi număraţi pe degetele de la o mână. „Câştigurile se situează între 800-1.000 lei. Pot creşte până la 2.000 de lei în cazul fostelor cadre din structurile militare care, însă, de regulă au mai mult un rol consultativ”, declară Alina Negrea, consultant în resurse umane.

În fabricile pustii nu mai sunt de găsit portarii care ştiau secretele şefilor şi cine şi cât a furat. Mastodonţii din fier sunt păziţi acum de agenţi ai firmelor specializate. Un astfel de loc de muncă a ajuns să fie vânat la târgurile de joburi.

„În fabrică nu mai e nimic, păzesc vrăbii”

În urmă cu ani buni, halele şi depozitele Fabricii Nicolina erau adevărate furnicare umane. Acum, prin hale bate vântul. În fabrica în care au lucrat 7.000 de oameni, au rămas abia vreo zece angajaţi, plus comitetul director.

De câteva luni, obiectivul a fost luat în pază de o firmă specilizată care a făcut şi angajările. „Am venit ca paznic aici de trei săptămâni. Lucrez 24 cu 48, la poarta 2. Înăuntru nu mai e nimic, păzesc vrăbii şi îi întreb de sănătate pe cei puţini care intră şi ies. Decât să-ţi rupi oasele la vreun patron, e mai bine aici, chiar de iei cu 50 de lei în minus. Stai mai mult degeaba, cum se spune, şi chiar nu cred că aş fi mai găsit loc de muncă în alt domeniu, deşi am mai multe calificări”, ne spune agentul de pază Romică Manole.

Portarii de pe vremuri ştiau tot

Mai multe poveşti are fostul portar Costică Neamţu, care a făcut şcoala de paznici în fabrică şi a asigurat paza la poarta 2 vreme de doi ani şi jumătate. „Am lucrat 33 de ani la Nicolina, ca lăcătuş mecanic, apoi am fost portar, doi ani şi jumătate, după ce am făcut o şcoală de paznici. În fabrică nu mai era de lucru”, îşi aminteşte bărbatul.

„Băieţii de la firma asta de pază sunt altfel decât noi, foştii portari. Eu, dacă te vedeam trecând pe oricare alee din fabrică, de la distanţă, ştiam de la ce secţie eşti şi ce gânduri ai. Îl ştiam pe Manole care vrea să se ducă după băutură, ştiam tot. Unii umblau după furat, de multe ori a trebuit să chem şi Poliţia TF. Acum ar mai fura ei, dar nu mai găseşti în toată fabrica o bucată de tablă sau de sârmă. S-a furat tot. Halele sunt sigilate, dar nu mai e nimic în ele, toată aparatura e dată. Numai la Sculărie şi la Tehnologic mai sunt maşinile la locul lor”, ne mai spune Costică Neamţu.

„Am dus-o greu aici, noi, nu ca paznicii de acum. Cât eram pe tură, făceam şi curăţenie, ne puneau la coasă, făceam de toate şi mai stăteam şi cu ochii pe toţi pe care îi ştiam că fură”, povesteşte, cu amărăciune în glas, fostul portar al Fabricii Nicolina.

Job de relaxare

„Din momentul în care nu li s-a mai permis instituţiilor să-şi asigure singure paza cu angajaţii lor, am început să încheiem foarte multe contracte de asigurare pază şi protecţie, pe termen lung. Eu îmi dau speranţe singur că voi avea mult de lucru de aici înainte, mă gândesc că în ţara asta va fi mereu ceva de păzit”, spune buzoianul Victor Dragnici, angajat să asigure paza şi protecţia la halele dezafectate ale Fabricii Terom.

„Am fost angajaţi aici de o firmă care produce fibră sintetică, care a închiriat tot terenul Fabricii Terom. Păzim, desigur, şi halele vechi. Eu sunt la poarta 2. Înainte, pe aici, pe la poarta 2, care era înainte poarta principală de la Terom, treceau foarte mulţi oameni. Acum, în cele două secţii active din spate, lucrează în jur de 200 de oameni, în trei schimburi. Chiar dacă e pustiu pe aici, noi trebuie să fim cu ochii în patru, să ne păstrăm slujba”, mai spune bărbatul. „E super să fii paznic într-o fabrică aproape goală, situată la periferie! E linişte, nici hoţi nu sunt ca în oraş”, conchide el.

„Am fost sudor, a fost o restructurare”

Mihai Voinea e agent de pază în Târgovişte, de doi ani. „Am fost sudor, a fost o restructurare. Am căutat un loc de muncă. Pentru agent de pază nu se cereau multe: doar să fi făcut stagiul militar. Nici limită de vârstă nu era. Am început a doua zi după interviu. Câştig 650 de lei pe lună. Decât deloc, tot e bine. Nu fac nimic, mă plictisesc toată ziua, joc table cu prietenii. E un job decent, sunt multe posturi disponibile chiar şi acum, când totul se închide”, spune el.

VOCEA SPECIALIŞTILOR

Două tipuri

Alexandra Urseanu, account manager al companiei HART Human Resource Consulting, prezintă cerinţele de angajare. „Se caută persoane active, atletice, extrem de responsabile vizavi de activităţile pe care trebuie să le desfăşoare şi foarte perspicace.” Alina Negrea, managing partner al companiei APlus Performance şi consultat în resurse umane, spune că există două tipuri de companii furnizoare de servicii de pază.

Companii de top. Sunt căutaţi oameni bine calificaţi, fizic şi intelectual (obligatoriu cu liceul; facultatea e un atu, nu o cerinţă obligatorie). Se insistă pe un cazier “curat” şi permise de port armă. Companiile cu această orientare au ca target clienţii din zonele mai expuse unor eventuale atacuri (bănci, hipermarketuri, depozite de marfă, companii cu valori în sediu).

Companii care “fac rabat”. Acceptă şi persoane mai în vârstă (de regulă, pensionari), fără o pregatire fizică excelentă sau fără liceu. Clienţii acestor companii prezintă un grad mai redus de periculozitate (scări de bloc, farmacii, sedii de firme mai mici sau unde nu există valori). În acest caz, salariile pot fi şi sub 800 lei chiar şi în Bucureşti. În multe cazuri, sunt chiar plătite “la negru”.