În urmă cu două săptămâni am atras atenția față de discreția primarilor din opoziție în toată această perioadă, de neimplicarea și indiferența față de protestele din țară. Cu foarte mici excepții, aceștia au urmărit la televizor evenimentele din stradă și nu au scos un cuvânt. Cei mai mulți au dispărut complet de când au început protestele cetățenilor liberi. Până în urmă cu o lună vorbeau foarte apăsat la televiziuni, în presă, despre viitorul partidului lor. Nu e complicat să-ți dai seama că inițiativele PSD împotriva statului de drept nu i-au deranjat deloc, dimpotrivă. Și aici n-a contat culoarea politică. Oricum îi deranjează legile care nu le permit să-și aleagă cum doresc prestatorii de servicii în comunele lor. Cu ordonanțele aprobate, nu mai aveau griji.

Orice lege care îi avantajează direct ca persoane, în opinia lor e bună.

Alegerea primarilor dintr-un singur tur e una dintre ele. Nu contează dacă se închide democrația, dacă bugetul țării suferă, dacă nu se fac autostrăzi sau dacă partidul lor pierde alegerile. Nu. Îi interesează doar să  primească bani. Cât de mulți posibil. Să-i primească, că de produs cei mai mulți nu se ostenesc să-i producă. Majoritatea investitorilor s-au lovit de birocrație și încetineală atunci când au ajuns într-o comună. Nu au primit scrisori de la primării, prin care să fie informați de proiectele de dezvoltare ale orașului, de ce terenuri dispune pentru asocieri, parteneriate etc. Se pricep însă bine la cheltuieli. În orașul în care locuiesc o firmă de tradiție și-a relocat activitatea și a investit pe banii ei milioane de euro în utilități, drumuri de acces. Intreprinderea în cauză plătește impozite serioase la bugetul local. La nici un an, în apropiere, Primăria a alocat 5 milioane de euro pentru un parc industrial care și astăzi e gol.

În România primarul nu e un creator de resurse ci un administrator de bani.

S-au scris mii de articole despre „realizările” primarilor. În fapt 90% dintre ei au primit bani pe criterii strict politice. Am sesizat că foarte mulți cetățeni chiar au impresia că acești primari se dau peste cap pentru comunitate. Totuși ce fac patru din cinci primari în România, este o banalitate perfectă. Ce poți face într-o comună cu 400 de familii, o biserică și o școală? Cu bani primiți gratis lucrurile se fac singure. Pentru zece mii de euro vine consultantul și-ți face caietul de sarcini, proiectanți sunt iar constructori care să lucreze nu-i greu de găsit, dimpotrivă de obicei legăturile sunt foarte apropiate. Au mai primit bani, și-au asfaltat străzile și au reparat căminele culturale cu firmele rudelor lor și au așteptat alegerile.

2/3 din primării consumă mai mult decât produc.

Veniturile nu acoperă salariile angajaților primăriei și iluminatul public. Foarte puțini au atras investitori și au devenit independenți. Majoritatea au primit bani și gata. De aici și marile migrații. Le-a dat Dragnea, Udrea sau altcineva care a avut acces la resurse. Fără criterii, fără nimic. Nu ar fi o mare problemă acest arbitrariu în alocările financiare, dacă banii s-ar duce în dezvoltare, însă foarte multe investiții sunt absolut inutile și generatoare mari de pierderi. Județul Bistrița-Năsăud este unul foarte sărac în turism însă aproape jumătate din primării și-au realizat puncte de informare turistică. Multe sunt amplasate la doar câțiva km unele de altele sau la capete de drum, în zone unde foarte puțină lume ajunge. Construcții de sute de mii de euro, angajați, cheltuieli, pierderi. În rest, gălăgie.

Dezvoltarea regională și marile reforme stau pe loc fiindcă sunt blocate de primari.

Ei se lasă conduși de baronii județelor cu condiția ca aceștia să le de-a bani și să nu se atingă de teritoriul lor. Politicienilor le este frică de ei fiindcă atât în alegerile interne de partid cât și în alegerile naționale, primarii au influență mare. E simplu de înţeles de ce nu se face reorganizare teritorială. În România primarii sunt de cinci ori mai mulţi decât trebuie şi se cheltuie în jur de un miliard de euro pentru ceva ce nu e necesar. Acești bani, odată intraţi în dezvoltare, ar putea schimba această țară.

Partidele și-au făcut un obicei din a le face statui multor mediocri.

În partide primarii fac și desfac. Politicienii nu ridică vocea asupra lor, iar majoritatea parlamentarilor stau drepți în fața primarilor cu fiecare ocazie. De ani de zile, politicenii mărunți se gudură pe lângă primari, pentru a fi susținuți în demersul lor personal, pentru a prinde listele parlamentare, iar laudele curg la nesfârșit. “Am fost în comuna X unde primarul gospodar ne-a întâmpinat la intrarea în frumoasa comună”. Astfel de aberații inundă spațiul public, rețelele de socializare, iar în campaniile electorale poza cu primarul e sfântă. Însă mulți dintre primari sunt eficienţi doar în alegerile locale, când ei candidează, când au interes personal. La celelalte alegeri, majoritatea dintre ei joacă la toate capetele. Când se văd în funcție, merg cu jupânul de la consiliul județean pentru bani. E un cerc vicios și un sistem politic extrem de dăunător.

Perpetuarea primarilor la putere are consecințe negative pentru ţară.

Partidelor și guvernelor le este aproape imposibil să înceapă o reformă administrativă, o reorganizare teritorială sau să dea legi prin care licitațiile să fie transparente total, fiindcă nu-i lasă primarii. Indiferent de partid, aceștia s-au opus imediat, iar parlamentarii au tăcut instant. Am stat de vorbă cu primari și foști primari ai opoziției și erau foarte nervoși pe colegii lor parlamentari, atunci când aceștia s-au împotrivit acordării de pensii speciale pentru ei. În mediul rural şi în oraşele mici astăzi nu mai este democraţie. Primarii de comune au zeci de metode de constrângere a libertăților cetăţenilor. Mulți sunt corupți (cum de altfel arată și datele oficiale), deturnează votul democratic şi epuizează resursele ţării. În multe localități  oamenilor le este frică la fel ca în comunism.

Alegerea din două tururi ar produce multă democrație în țară.

Sigur că unii dintre primari au fost serioși și au transformat locurile pe care le-au condus. Orașele din Transilvania ca Brașov, Cluj-Napoca, Sibiu, Arad, Oradea s-au dezvoltat și au devenit europene. Au atras investitori, iar bugetul le-a permis să modernizeze respectivele orașe. De asemenea e o aberație ca un primar zilnic să semneze sute de hârtii și să citească contracte de mii de pagini. Nici să-și pună semnătura pe toate certificatele de urbanism nu e un lucru normal pentru primar de mare oraș. Multe lucruri vor trebui îndreptate dar totodată e nevoie de o reformă profundă în ceea ce-i privește. Toată lumea dă exemplu Poloniei ca model de reformă administrativă și că ar trebui și la noi implementat sistemul. Polonia are jumătate din numărul de primării pe care îl avem noi, iar populația lor este mai mult de dublu. Dacă e așa bun modelul hai să-l aplicăm.

Așadar când începem?