Șofer. Sursă foto: Freepik
Din cuprinsul articolului
În marile orașe, tot mai mulți pasageri observă că, în aceeași zi și pe același traseu, prețul unei curse prin aplicațiile de ride-sharing se modifică de la o oră la alta, uneori chiar de la un minut la altul. Dimineața, o cursă poate costa 20 de lei, la prânz ajunge la 28 de lei, iar seara urcă peste 40 de lei. Fenomenul nu este întâmplător și nu ține de o „eroare a aplicației”, ci de tarifele dinamice.
Ce înseamnă tarife dinamice la ride-sharing
Tariful dinamic este un mecanism prin care prețul unei curse se adaptează în timp real la condițiile din piață. În loc să existe o singură listă de prețuri, valabilă în orice moment, aplicațiile de ride-sharing ajustează costul în funcție de:
- numărul de pasageri care solicită curse într-o zonă;
- numărul de șoferi disponibili în aceeași zonă;
- timpul estimat până la destinație;
- situația traficului;
- condițiile meteo sau evenimentele speciale.
În perioadele în care cererea depășește clar oferta, de exemplu, la orele de vârf, după concerte sau când plouă, algoritmul ridică tariful pentru a atrage mai mulți șoferi în zonă. Acest model, cunoscut și ca „surge pricing”, este utilizat la scară largă de aplicațiile de ride-sharing la nivel global, potrivit ongraph.com.
Factorii vizibili pentru pasager: oră, trafic, vreme, evenimente
Primii factori pe care îi simte direct clientul sunt cei legati de timp și context:
- Ora din zi - diminețile și serile de luni până vineri sunt, în general, cele mai aglomerate intervale, deoarece oamenii merg la serviciu sau se întorc acasă;
- Traficul - ambuteiajele prelungesc durata cursei. Algoritmii iau în calcul timpul estimat pe traseu, nu doar distanța, astfel încât o rută scurtă, dar blocată, poate fi tarifată mai scump decât una mai lungă;
- Vremea - ploaia, ninsoarea sau temperaturile extreme îi determină pe mulți să renunțe la mersul pe jos sau la transportul public, ceea ce duce la o creștere bruscă a cererii. Platformele răspund prin majorarea prețurilor;
- Evenimentele speciale - concerte, festivaluri, meciuri, târguri sau sărbători mari determină vârfuri de cerere în anumite zone ale orașului.
Ploaie în București. Sursa foto: dreamstime.com
Ce fac algoritmii „în spate”: cerere, ofertă și profit
În spatele fiecărei curse se află un algoritm de stabilire a prețului, bazat pe date colectate în timp real și pe istoricul curselor din zona respectivă. Potrivit sciencedirect.com, platformele iau în calcul nu doar cererea și oferta, ci și durata estimată a drumului, condițiile meteo și tiparele observate anterior în comportamentul utilizatorilor.
Scopul declarat al acestor algoritmi este să echilibreze câteva obiective:
- pasagerul să găsească o mașină într-un timp rezonabil;
- șoferul să primească o plată atractivă;
- platforma să își păstreze competitivitatea și profitabilitatea.
Un studiu realizat în Marea Britanie, citat de The Guardian, arată însă că introducerea unui nou algoritm de tarifare dinamică a dus, în practică, la scăderea câștigurilor orare pentru mulți șoferi, în timp ce partea reținută de platformă din fiecare cursă a crescut.
Zone „fierbinți” și geofencing: de ce un cartier poate fi mai scump ca altul
Aplicațiile de ride-sharing folosesc frecvent geofencing, adică delimitarea virtuală a unor zone ale orașului, pe baza GPS. Pentru fiecare astfel de zonă, algoritmul poate ajusta separat tarifele, în funcție de ce se întâmplă acolo: câte solicitări există, câți șoferi sunt activi, cum se circulă și ce evenimente au loc.
Practica este vizibilă, de pildă, în jurul aeroporturilor sau al stadioanelor. În momentele în care aterizează mai multe curse sau se încheie un meci, cererea explodează într-un perimetru relativ mic. Tarifele urcă rapid, iar prețul afișat pentru o cursă din aceeași zonă se poate modifica de la un minut la altul.
Ce spun regulile și discuțiile din România și din UE
Serviciile de transport alternativ prin aplicații sunt reglementate distinct față de taxi în România, printr-o ordonanță de urgență adoptată în 2019. Actul stabilește condiții pentru platforme și șoferi, dar nu detaliază la fel de strict structura de preț precum reglementările clasice pentru taxi.
Sursa foto: Freepik
La nivel european, Directiva privind munca pe platforme, adoptată în 2024, nu reglementează direct nivelul tarifelor, însă introduce obligații de transparență pentru algoritmii care gestionează munca și plata lucrătorilor de pe platforme, inclusiv șoferii de ride-sharing. Normele prevăd, printre altele, ca deciziile automatizate să poată fi contestate și să existe supraveghere umană asupra sistemelor algoritmice.
Ce poate face utilizatorul în fața tarifelor fluctuante
Deși algoritmii și condițiile din piață nu pot fi controlate direct de pasager, există câteva moduri prin care acesta își poate gestiona mai bine costurile:
- Verificarea prețului înainte de a confirma comanda - aplicațiile afișează, de regulă, tariful estimat înainte de confirmare. Dacă suma pare neobișnuit de mare, utilizatorul poate aștepta câteva minute și poate reîncerca.
- Evitarea vârfurilor evidente de cerere - atunci când este posibil, deplasarea în afara orelor de vârf sau înainte/după terminarea unui eveniment mare poate reduce considerabil costul.
- Compararea alternativelor - în funcție de ora și distanță, transportul public, taxiul clasic sau mersul pe jos pot fi variante mai avantajoase.
