Casele au devenit un lux în România pentru că sunt puţine, în comparaţie cu numărul celor care îşi doresc să fie proprietari. În plus, speculatorii au făcut legea mult timp pe piaţă, dar nici preţurile terenurilor sau ale materialelor de construcţii nu au stat pe loc.

Cererea foarte mare de locuinţe se ia la trântă în continuare cu oferta foarte scăzută - aceasta este principala scuză a specialiştilor imobiliari atunci când trebuie să explice preţurile mari ale proprietăţilor româneşti.

În afara principiului economiei de piaţă, o serie de factori au dus la creşterea vertiginoasă a preţurilor, astfel încât au depăşit, în unele zone, puterea de cumpărare a clienţilor. O contribuţie considerabilă au şi speculatorii imobiliari, care au profitat din plin de tradiţia românilor de a fi stăpâni pe acoperişul de deasupra capului şi au supralicitat. În mare măsură, ei au fost ajutaţi şi de ritmul de construcţie al clădirilor noi, deosebit de lent până acum doi-trei ani, când au apărut primele proiecte imobiliare.

Creşterea cererii a fost încurajată şi de bănci, spun unii specialişti din domeniu. Fluctuaţia preţurilor este pusă, de asemenea, pe seama maturizării pieţei. „La fel s-a întâmplat şi în alte ţări din estul Europei - preţurile au ajuns la un nivel maxim, după care s-au stabilizat sau au scăzut uşor. La noi, până la echilibrarea cererii cu oferta, acestea ar putea să mai crească“, susţine George Dimitriu, director adjunct agenţia Pyf Real Estate.

În cadrul serialului „România, ţară scumpă“, EVZ şi-a propus să analizeze astăzi cauzele care au dus la explozia preţurilor în sectorul imobiliar.

„Decât cu chirie, mai bine stăpân în casa mea“

Acest principiu moştenit din perioada comunistă, accentuat după căderea regimului şi numeroasele privatizări, se întâlneşte în toate ţările din zonă. Potrivit unui studiu publicat de Unicredit Ţiriac Bank, 77% din stocul de locuinţe existent în ţările est-europene este ocupat de proprietari, cifră superioară mediei occidentale, de 64%. Excepţie fac Cehia şi Polonia, cu un procent de proprietari de 47%, respectiv 59%. Aproape de media regională se află Slovacia - cu 74% proprietari, în timp ce la noi sunt proprietari 93% dintre locatari.

Populaţia din estul continentului preferă să plătească zeci de ani pentru o casă proprietate personală decât să o închirieze. Nu este un aspect negativ, dar poate împiedica dezvoltarea prin îngreunarea procesului de mişcare pe piaţa muncii. Mai exact, proprietarii de locuinţe sunt reticenţi în schimbarea domiciliului pentru un loc de muncă mai bun într-un alt oraş.

LIPSĂ

Piaţa chiriilor, inexistentă   „În România, acest segment este reprezentat doar de persoanele private, care dispun de o ofertă foarte redusă“, au remarcat reprezentanţii Unicredit Ţiriac. Potrivit acestora, situaţia ar putea să se schimbe în următorii ani, când investitorii care au achiziţionat locuinţele noi vor opta pentru închirierea, şi nu pentru vinderea acestora. În prezent, această politică se aplică în cazul locuinţelor de lux.

HAOS ÎN PIAŢĂ   Preţuri după ureche

Materialele, transportul acestora şi în special forţa de muncă din domeniu au început să-i coste pe dezvoltatori din ce în ce mai mult. Acestea s-au combinat cu scumpirea terenurilor, care au făcut nerentabile anumite investiţii. Astfel, preţul real al unui metru pătrat de construcţie a ajuns să-i coste pe investitori până între 700 şi 900 de euro, în funcţie de înălţimea şi localizarea proiectului. În unele zone al Capitalei, de exemplu, terenul costă până la 5.000 de euro/mp. Criză de mână de lucru

Investitorii se plâng de faptul că materialele de construcţie urmează să se mai scumpească cu 10%, iar muncitorii, şi aşa mult sub numărul necesar, sunt păstraţi în firmele de profil româneşti doar cu majorări salariale de până la 20% anual. Pe fondul acestor scumpiri, dezvoltatorii, obişnuiţi cu câştigurile spectaculoase de anii trecuţi, nu se îndură să renunţe la profituri şi-şi păstrează procentele aproape intacte, de circa 20-30%. Clientul ajunge astfel să plătească pentru un metru pătrat construit între 1.200 şi 2.500 de euro, fără TVA.

Uniformizare „la grămadă“

Unii experţi estimează chiar că principala problemă nu este aceea că preţurile sunt mari, ci că din piaţă lipsesc ofertele ieftine, pe care să le poată achiziţiona românii cu venituri mici. „În România preţurile sunt uniformizate, la grămadă: un apartament nou în Titan costă aproape cât unul în Mihai Bravu, Titulescu sau Şoseaua Nordului. Valoarea reală a unei locuinţe depinde însă de mulţi factori, de la nivelul finisajelor, amplasament, etaj, până la caracteristicile imobilului respectiv“, e de părere Adrian Ghimpău, director de expansiune la compania de consultanţă imobiliară Coldwell Banker.   Nici preţul apartamentelor vechi nu rezultă din aplicarea unor criterii bine stabilite. Mulţi evaluatori se ghidează după aşa-numitul „preţ al pieţei“, care este echivalent într-un fel cu „preţul la care a vândut vecina“. Ignorând valoarea reală a imobilelor, se ajunge la situaţia în care un apartament într-un bloc de 70 de ani să coste la fel sau chiar mult mai mult decât unul construit mai recent.

"În România preţurile sunt uniformizate, la grămadă: un apartament nou în Titan costă aproape cât unul în Mihai Bravu, Titulescu sau Şoseaua Nordului." - Adrian Ghimpău, consultant imobiliar   RAIUL SPECULANŢILOR

Achiziţionări „la momentul oportun“

Numeroşi afacerişti au devenit celebri după ce s-au îmbogăţit aproape peste noapte din vânzarea proprietăţilor achiziţionate „la momentul oportun“, Adică atunci când oamenii le dădeau aproape pe degeaba. Odată ce nivelul de trai a început să crească, din ce în ce mai mulţi români şi-au dorit să schimbe „cutiile de chibrituri“ din blocuri - vechile apartamente comuniste, cu vile spaţioase, amplasate departe de gălăgia oraşului. Presiunea cererii şi lipsa ofertei a permis creşterea preţurilor. Firmele străine se retrag

Dacă, în urmă cu câţiva ani, în vogă erau terenurile care ajungeau la adevăraţii dezvoltatori după ce treceau prin mâna intermediarilor, acum a venit rândul apartamentelor noi. De la lansarea primelor proiecte mari, în 2005, acestea s-au plimbat din proprietar în proprietar, fiecare dintre ei mărind preţul cu până la 20%. Surse din piaţă susţin că firmele internaţionale specializate în astfel de afaceri intenţionează să se retragă de pe piaţa românească, unde s-a ajuns la o limită. Reprezentanţ ii acestora urmează să se orienteze spre alte ţări din regiune, cum ar fi, de exemplu, Albania.   Numărul construcţiilor rezidenţiale noi a cunoscut constant o tendinţă ascendentă începând cu anul 2000, chiar dacă o accelerare semnificativă a ritmului activităţii de construcţii a fost vizibilă abia în ultimii ani. Sute de proiecte imobiliare, în lucru

Până în 2005, în România se ridicau în special vile individuale şi imobile de dimensiuni relativ reduse, cu fonduri de la investitorii locali. Pe fondul instabilităţii politice şi economice, investitorii străini erau destul de reticenţi în extinderea afacerilor pe acest segment. Creşterea potenţialului pieţei, concomitent cu căderea iminentă a altor regiuni a adus în România, în doar trei ani, sute de proiecte imobiliare şi investiţii de miliarde de euro.   Dacă la început miza a fost Capitala, aglomeraţia de şantiere din zonă i-a trimis pe reprezentanţii companiilor internaţionale mai întâi în zonele de vacanţă şi în marile oraşe - Cluj, Timişoara, Constanţa, ajungând, în scurt timp, şi în localităţi mai mici, cum ar fi Târgovişte. Primele proiecte de peste 200 de locuinţe au fost finalizate în Capitală abia anul trecut.   Conform celor mai recente date raportate de Institulul Naţional de Statistică, Bucureştiul şi judeţul Ilfov au fost unele dintre cele mai active regiuni din punct de vedere al activităţii legate de construcţii noi, numărul de locuinţe finalizate ridicându-se la aproape 3 unităţi la mia de locuitori în 2007, peste media de 2,1 la nivel naţional. MÅINE ÎN EVZ Cum se luptă instituţiile statului cu preţurile prea mari

CITIŢI ŞI: De ce plătim mai mult şi pe benzină De ce avem credite mai scumpe De ce electronicele de firmă sunt mai scumpe în România Cine ne scumpeşte hainele De ce este România o ţară scumpă De ce sunt mai scumpe vacanţele pentru români