Va raspunde: Psihoterapeut Augustin Cambosie, coopresedinte Federatia Romana de Psihoterapie.
Andreea F.: Am nascut de doua luni si sunt furioasa pentru ca sotul meu nu ma ajuta deloc, desi si-a dorit foarte mult acest copil. Deodata are mai multa treaba la serviciu, vine mai tarziu acasa si nu face decat sa se joace uneori cu fetita. Nu mi se pare corect! Ce sa fac?
Nu este o atitudine corecta, dar este o situatie generala, cu radacini profunde. Barbatii nu au instinct matern, deci comportamentul lor fata de un nou-nascut este diferit de cel al mamei. In fata unui bebelus, barbatul este speriat, iar copilul i se pare mult prea fragil in raport cu modul lui de a-l trata.
Adeseori, barbatul se simte jenat, stangace, iar reactia cel mai des intalnita este sa evite contactul cu copilul. In cazuri mai grave, barbatii incearca sa evite chiar cuplul mama-copil, mai ales daca apare senzatia de rivalitate, gelozie. Exista situatii in care barbatii profita de faptul ca sotia este ocupata cu micutul pentru a se retrage in lumea lor: iesirile cu prietenii, meciuri etc.
In cazul sotului tau, scuza principala este aceea ca acum are mai mult de lucru la serviciu, unde isi creeaza, de fapt, confortul. De regula, situatia se linisteste de la sine dupa un an-doi, cand copilul capata o oarecare autonomie. Barbatul ar vrea ca micutul sa fie deja mai mare, sa se laude cu el, sa mearga cu el la prieteni, la plimbare, la meciuri etc.
Iti recomand sa discutati calm, deoarece, daca il certi, risti sa obtii o reactie agresiva. In situatii tensionate, oamenii nu mai sunt atenti la ce li se spune, ci la cum li se spune un anumit lucru. De asemenea, poti sa-i fortezi cumva mana, formandu-i un program. Poti sa-l rogi sa te ajute, explicandu-i ca nu reusesti sa faci fata treburilor.
O persoana care cere ajutor are mai multe sanse de a-l primi, deoarece acela care ajuta se simte mai bine, mai puternic. Daca folosesti un ton agresiv, sotul ar putea crede ca de fapt este vorba despre un capriciu.
Recomandările noastre
