Și, nu în ultimul rând, despre mărturisire. De aceea, mi se pare potrivit să reproduc mai jos câteva gânduri ale Cuviosului Porfirie Kavsokalivitul, un sfânt contemporan (1906- 1991), mare duhovnic al Athosului, greu încercat de suferință:

Mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a dat multe boli. (Cuviosul părinte Porfirie a suferit de: infarct miocardic, insuficiență renală cronică, ulcer cu nișă și repetate hemoragii, cataractă, herpes zosterial pe față, dermatită stafilococică pe mână, hernie inghinală, gușă endemică cronică, adenom la hipofiză.) De multe ori Îi spun:

„Hristoase al meu, iubirea Ta nu are hotar!” E o minune cum de mai trăiesc. Printre alte boli ale mele, am și cancer la hipofiză. S-a făcut acolo o tumoare care crește și apasă pe nervul optic. De-asta nu mai văd acum. Mă doare înfricoșător. Mă rog, însă, ridicând Crucea lui Hristos cu răbdare. Vedeți inima mea cum este? S-a mărit, nu mai este cum era. Este tot din pricina cancerului la cap. Și cu cât merg, o să se înrăutățească. Mă doare mult, sufăr, dar este frumoasă boala mea. O simt ca o iubire a lui Hristos. Mă străpunge la inimă și-I mulțumesc lui Dumnezeu. Este pentru păcatele mele.

Sunt păcătos și Dumnezeu se străduiește să mă curățească. Atunci când eram de șaisprezece ani, Îl rugam pe Dumnezeu să-mi dea o boală grea, un cancer, ca să mă doară pentru iubirea Lui și să-L slăvesc în durere. Multă vreme m-am rugat așa. Dar Bătrânul (duhovnicul) meu mi-a spus că asta e egoism și astfel Îl constrâng pe Dumnezeu. Dumnezeu știe ce-o să facă. Așa că n-am mai stăruit. Vedeți însă că Dumnezeu n-a uitat cererea mea și mi-a dat această binefacere după atâția ani. Acum nu-L rog pe Dumnezeu să-mi ia ce I-am cerut. Mă bucur că o am, ca să fiu și eu părtaș la Patimile Lui, din multa mea iubire. Pentru aceasta, nu mă rog la Dumnezeu să mă facă bine. Mă rog să mă facă bun.”